A îl explica pe Kafka e imposibil, aşa că regizorul Agnieszka Holland a preferat să te pună în pielea lui Franz. De altfel se discută interminabil despre Kafka de atâta amar de vreme... La fiecare cuvânt al său s-au scris alte 10 milioane de cuvinte despre opera sa. Aceasta statistică apare chiar în film. Pendulam între 4 planuri în această peliculă:
- trăirile interne şi halucinaţiile lui Franz
- copilăria sa
- viaţa de adult
- momentul prezent, când lumea vinde îngheţată, burgeri Kafka şi prosoape în locul unde a stat el la plajă
Mi se pare bizară şi casa lui Kafka prezentată aici, în film, ce am văzut eu în Praga era mult mai întunecat şi plin de angoasa. Ce e drept partea cu aparatul care tot aruncă scrisori are şarmul său. Dar să fie clar: Kafka şi-a urât opera, a ars o bună parte din ea, era un omuleţ nevrotic şi chinuit de anxietate. Despica firul nu în patru, nici în opt, poate în treizeci şi doi.
A scrie despre Kafka e ca şi acum ai dansa despre găuri negre. Actorul Idan Weiss e perfect ales, e un Kafka vulnerabil şi anxios, nu îţi poţi lua ochii de la el, dar cumva merită menţionat din plin şi Peter Kurth. El este tatăl etern nervos şi abuziv al tânărului Franza, Hermann Kafka.
Grosul scriiturii lui Kafka s-a născut din tot ceea ce a auzit în meseria sa de "scrib" la o firmă de asigurări şi ajutor de avocat. Toate cazurile de oameni investigaţi cu privire la accidentele de muncă, toate procesele născute din inabilitatea de a munci, tot conţopismul, birocraţia şi rigurozitatea l-au dus pe Kafka să creeze "Procesul", "Castelul" şi "Metamorfoza".
De fapt "Metamorfoza" e mai mult despre sentimentul său de neapartenenţă. În film Franz se simte mai mult amfibie sau peşte, neom în familia sa şi neom în logodna sa. Găseşte o pereche abia spre finalul scurteie sale vieţi şi ceva similar cu iubirea.
Ne perindam prin Viena, Praga, Berlin chiar şi trecem rapid de la germana la ceha, cu toate culture clash-urile inevitabile ale vremii. Vedem cum fierbe buboiul nemţesc înainte de Primul Război Mondial şi în perioada interbelică, cum creşte antisemitismul şi cum familia lui Kafka încearcă să răzbată.
Scena din film Franz Kafka 2026 (2) │ FOTO: marlenefilmproduction
Sunt şi momente comice, puse nu neapărat pentru a mai uşura întunecimea filmului, cât pentru a îţi arăta ridicolul existenţei umane şi faptul că nici măcar Kafka nu ar fi dorit să fie luat atât de în serios.
Poate cea mai mare dorinţă a lui Kafka era culmea, liniştea. Nici să fie scriitor de succes, nici să aibă avuţii sau să fie iubit. Liniştea, pentru a putea să le arate tuturor ideile sale, prin scris, scris obsesiv, scris noaptea, la lumina opaiţului.
Vegetarian, anxios, cu urechi clăpăuge, slab şi bolnăvicios, cu o privire intensă şi cu conversaţii în care nu te priveşte direct şi în cadrul cărora nici măcar nu simţi că vorbeşte cu tine. Acesta era Kafka, conform filmului.
Film european fiind, "Franz" nu se sfieşte să ne arate goliciune umană din plin. Penisuri, acte sexuale, Franz şi amicul său mergând la doamne ale nopţii, o "tabără de masculinitate" care îţi trata anxietatea.
Concluzia
La final de zi Kafka nu vrea să fie înţeles, nu vrea să înţelegi TU ce a scris EL. Vrea să înţelegi demersul, procesul de a scrie şi mediul care l-a zămislit. Kafka nu poate fi înţeles, se chinuie cele mai luminate minţi şi abia răzbat. Dar putem încerca să înţelegem călătoria, dacă destinaţia rămâne încă departe şi ne e chiar teamă să o servim AI-ului pentru a ne da răspunsul filosofic final.
Iar filmul reuşeşte să ne zugrăvească binişor haosul şi negura care îi animau mintea chinuită a lui Franz. "Franz" are premieră în România pe 17 iulie 2026.
