O mare de telefoane este imaginea care definește concertele ultimilor ani. La majoritatea evenimentelor, în special cele în aer liber, sute, mii sau zeci de mii de mâini se ridică simultan, nu (doar) pentru a se mișca în ritmurile muzicii sau pentru a aplauda, ci pentru a apăsa pe butonul "Rec". Este un gest devenit aproape instinctiv, o încercare de a surprinde cele mai tari momente sau cele mai celebre refrene. Însă, în momentul în care un obiect exterior începe să influențeze felul în care gândim, simțim și trăim anumite experiențe, merită să ne întrebăm dacă noi încă deținem controlul sau dacă am început să funcționăm pe pilot automat.
De ce filmăm și documentăm concertele și festivalurile la care participăm?
Răspunsul este, de cele mai multe ori, unul simplu și profund uman. Vrem să păstrăm amintirea. Vrem să o împărtășim cu prietenii. Vrem să retrăim acel refren cântat la unison sau să ne teleportăm, doar cu o apăsare de buton, înapoi în atmosfera evenimentului. Deși este un comportament mai "modern", grație dezvoltării tehnologice, poate că dorința melomanilor de a înregistra și fotografia concerte a existat de mult timp.
Timp de zeci de ani, concertele erau trăite aproape exclusiv în momentul prezent. Fotografiile nu erau la ordinea zilei și relativ dificil de realizat cu aparate pe film. Mai târziu au apărut camerele compacte și telefoanele cu cameră foto, însă calitatea lor nu era extraordinară. Schimbarea radicală a venit odată cu smartphone-ul și, mai ales, cu explozia rețelelor de socializare. Însă nu doar tehnologia s-a transformat. S-a transformat și scopul filmării.
În prezent, un concert nu mai este doar o experiență care începe când se aprind luminile pe scenă și se termină odată cu ultimul bis. El continuă pe Instagram, TikTok sau Facebook, unde fotografiile și clipurile sunt postate, distribuite și comentate de mii de oameni. Mai mult decât atât, platformele de socializare au creat un nou tip de comunitate. După un concert, feed-ul se umple de filmări din unghiuri diferite, comentarii, glume pe care doar fanii le înțeleg și reacții care prelungesc experiența cu zile sau chiar săptămâni.
Pentru mulți, documentarea momentului a devenit o parte firească a experienței, la fel de importantă precum concertul în sine. Nu este greu de înțeles de ce. O fotografie sau un videoclip nu reprezintă doar o amintire personală, ci și o modalitate de a spune: "Am fost acolo". În același timp, aceste imagini contribuie la promovarea artiștilor și a festivalurilor, inspiră alți oameni să participe la evenimente sau poate aduce bucurie unui fan care, din diverse motive, nu a putut participa.
Dar care este reversul medaliei?
Este foarte ușor să ne pierdem în captarea momentului perfect care presupune găsirea unui unghi avantajos, setări de luminozitate și contrast și "lupte" de a nu prinde în cadrul elemente nedorite. Ajungem să vedem show-ul printr-un ecran (sau mai multe). În loc să ascultăm, verificăm dacă imaginea este clară. În loc să fim prezenți, ne gândim dacă videoclipul va arăta bine pe Instagram sau TikTok. Acest comportament a devenit atât de comun încât a început să fie studiat de psihologi.
Psihologia documentării excesive
Linda A. Henkel, cercetătoare și profesor de psihologie la Fairfield University, a demonstrat că fotografierea unei experiențe poate avea, în anumite situații, un efect neașteptat: oamenii își amintesc mai puține detalii despre ceea ce au văzut atunci când sunt preocupați să fotografieze sau să filmeze. Henkel numește acest fenomen photo-taking impairment effect și îl explică prin faptul că ajungem să transferăm responsabilitatea noastră de a reține momentul către dispozitivul din mână. Cu alte cuvinte, dacă telefonul "ține minte" pentru noi, creierul investește mai puțin efort în construirea unei amintiri autentice.
Acest mecanism este și mai vizibil la concerte, unde atenția se mută adesea de la artist și de la emoția momentului către încadrarea imaginii, verificarea ecranului sau gândul la postarea care va urma pe rețelele sociale. În loc să fim complet prezenți în experiență, o parte din atenția noastră este deja orientată spre felul în care acel moment va fi văzut de ceilalți.
Henkel a vorbit în detaliu despre acest studiu în podcastul Thoughtfully Mindless. Tot în cadrul acelui episod, a deschis și subiectul: fotografiile nu sunt amintiri. Ea a explicat că o imagine stocată în telefon este doar o înregistrare vizuală, în timp ce memoria umană este un proces viu, care se reconstruiește și se modifică de fiecare dată când ne amintim un eveniment. Tocmai de aceea, o galerie plină de videoclipuri de la un concert nu garantează că ne vom aminti mai bine experiența; dimpotrivă, dacă am fost mai preocupați să o înregistrăm decât să o trăim, este posibil să fi păstrat mai multe fișiere decât amintiri.
Cum văd artiștii acest fenomen?
Nu doar cei din fața scenei sau internauții și-au format păreri despre utilizarea telefoanelor la concerte, ci și muzicienii. Aceștia nu au rămas indiferenți la această practică, împărțindu-se în tabere pro și contra.
Artiști precum Bob Dylan, Jack White, Ghost, Tool sau Phoebe Bridgers au ales să organizeze concerte fără telefoane mobile. La intrare, spectatorii își păstrează dispozitivele, însă acestea sunt introduse în huse speciale cu închidere magnetică, de tip Yondr. Telefonul rămâne în posesia proprietarului, dar nu poate fi accesat pe durata concertului. Dacă cineva are nevoie să îl folosească, se poate deplasa într-o zonă special amenajată, unde husa este deblocată de personal, apoi sigilată din nou la întoarcere.
Tot în tabăra despre dezavantajele utilizării telefoanelor mobile la concerte trebuie să menționăm și episoadele în care artiștii au fost afectați fizic de aceste dispozitive. Bebe Rexha, Drake, Riley Green sau Oli Sykes se numără printre cei au fost loviți pe scenă cu telefoane aruncate din public, incidente care au ridicat mai multe întrebări, nu doar despre utilizarea propriu zisă a telefoanelor, cât, mai ales, despre limitele comportamentului spectatorilor.
Există însă și artiști care privesc telefoanele cu totul diferit
Billie Eilish a fost cea mai vocală în ceea ce privește telefoanele mobile la concerte, considerând că filmările făcute de fani fac parte din cultura generației sale. În cadrul unui interviu pentru Billboard, artista a mărturisit că, atunci când mergea la concerte, filma aproape fiecare moment și revedea apoi videoclipurile de nenumărate ori. Mai mult decât atât, recunoaște că propria carieră nu ar fi existat fără internet și fără oamenii care au distribuit muzica ei online.
Ce-i drept, mulți artiști pot beneficia, uneori fără știrea lor, de o creștere în popularitate datorită expunerii în social-media. Un clip filmat de un fan poate transfoma o melodie într-un fenomen viral sau poate readuce în atenția publicului o piesă lansată cu ani în urmă și, implict, trupa sau artistul care o interpretează. Sau, asemenea lui Billie Eilish, un muzician la început de drum poate începe o carieră de succes doar printr-o înregistrare urcată pe TikTok sau Instagram.
Răspunsul rămâne în mâinile utilizatorului
Adevărul este că nu există un răspuns universal valabil la întrebarea "mai trăim experiența muzicii live sau doar o înregistrăm"? Pentru unii, un concert înseamnă să filmeze fiecare melodie și să retrăiască experiența peste ani. Pentru alții, înseamnă să nu atingă telefonul și să se piardă complet în muzică. Ambele perspective au argumente solide și ambele spun ceva despre felul în care alegem să ne raportăm la amintiri.
Poate că răspunsul nu stă în a renunța complet la telefon și nici în a transforma întregul concert într-o înregistrare. Poate că răspunsul este, ca în multe alte aspecte ale vieții, echilibrul. Să facem câteva fotografii, să filmăm melodia care ne place cel mai mult, dar să ne oferim și privilegiul de a trăi restul concertului fără un ecran între noi și scenă.
În fond, telefoanele mobile nu sunt cele care ne fură experiența. Ele sunt doar un instrument. Diferența o face alegerea de a lăsa sau nu telefonul în buzunar atunci când începe melodia preferată.
