Pentru cei mai puțin familiarizați, Track Star este un quiz show centrat pe muzică, în care invitații trebuie să recunoască piese și să identifice artiști pe baza unor fragmente audio. Formatul combină cultura muzicală cu entertainmentul, oferind atât momente amuzante, cât și revelații despre gusturile personale ale invitaților.

În cel mai nou episod al show-ului, celebrul actor Cillian Murphy a fost provocat să identifice piese, artiști și influențe muzicale. A trecut cu lejeritate prin mai multe genuri și epoci, purtând publicul printr-o călătorie muzicală care reflectă propriul ADN artistic. Pe parcursul emisiunii, gusturile muzicale ale lui Murphy au fost puse la încercare de Frank Zappa, The Velvet Underground, Van Morrison, Fontaines D.C. sau Thin Lizzy.

Cillian Murphy și dragostea pentru muzicienii irlandezi

Playlistul Track Star pentru episodul cu Cillian Murphy a fost atent curatoriat, printre melodii numărându-se câteva ale unor artiști irlandezi. Van Morrison, cu piesa "Sweet Thing", extrasă de pe albumul "Astral Weeks", l-a făcut pe Murphy să declare:

"Dacă vrei să concentrezi Irlanda într-un disc, acesta este albumul pe care eu l-aș considera potrivit. Este cel mai emoționant, cel mai romantic disc pe care cred că l-ai putea lansa. Mai ales pe vinil. Este unul dintre albumele mele preferate din toate timpurile."

Continuând în aceeași direcție geografică, dar o idee mai contemporană, Fontaines D.C. și-a făcut simțită prezența cu piesa "A Hero's Death". Formația are o strânsă legătura cu Murphy și din prisma filmului "Peaky Blinders: The Immortal Man", unde a colaborat cu piesa centrală, "Puppet", precum și cu un cover al melodiei "Angel", cântată original de Massive Attack.

Cillian Murphy și "Peaky Blinders", proiectul care i-a consolidat cariera

Subiectul "Peaky Blinders" a continuat, actorul făcând referire la coloana sonoră atent pusă la punct. Muzica joacă un rol esențial în construirea atmosferei producției, iar implicarea lui Murphy în acest univers sonor a contribuit la identitatea distinctă a serialului.

"La început părea foarte anacronic și nimeni nu era cu adevărat convins că va funcționa. Era un serial plasat în 1919, iar dintr-odată intră Nick Cave, apoi apar și Arctic Monkeys, și totuși, a funcționat perfect.

E o experiență minunată să poți testa muzica direct pe imagine. Asculți foarte, foarte multe piese; unele pur și simplu nu se potrivesc, iar altele, dintr-odată, "se așază" perfect."

Murphy a mai vorbit despre obsesia pentru Frank Zappa, acum 30 de ani făcând parte dintr-o trupă care se intitula Sons Of Mr. Green Genes, exact ca piesa regretatului chitarist, și a dezvăluit ce muzică ascultă în prezent, recomandând Cardinals, Lisa O'Neill și Lankum.

VIDEO: Cillian Murphy la Track Star

Cillian Murphy este unul dintre cei mai apreciați actori irlandezi ai generației sale, cunoscut pentru versatilitatea și intensitatea interpretărilor sale. A devenit un nume internațional datorită rolurilor din filme regizate de Christopher Nolan, precum "The Dark Knight" sau "Inception", dar și pentru prestația sa din "Oppenheimer", care i-a adus recunoaștere critică la scară largă. Unul dintre cele mai emblematice roluri ale sale rămâne însă Tommy Shelby din "Peaky Blinders".

Dincolo de actorie, Murphy are o relație veche cu muzica. În tinerețe, a fost membru al trupei The Sons of Mr. Greengenes, un proiect rock alternativ în care a cântat la voce și chitară. Deși nu a urmat o carieră muzicală profesională, pasiunea pentru muzică a rămas constantă.

Aceasta se reflectă și în activitatea sa de gazdă radio la BBC Radio 6 Music, unde a realizat emisiuni dedicate selecțiilor muzicale personale, demonstrând un gust eclectic și o cunoaștere profundă a scenei muzicale internaționale.

Peaky Blinders: the Immortal Man suferă de aceeaşi boală ca şi filmele lui Guy Ritchie: repetă prea mult aceeaşi reţetă şi nu merge asta la infinit. E o colecţie de cadre frumoase, actori talentaţi, muzica excelentă, care sunt plimbate în faţa ta ca la expoziţie. Te poţi uita, dar nu poţi atinge, simţi. Cillian Murphy revine în rolul lui Tommy Shelby, şef de grupare interlopă din Birmingham, mai nou în rol de salvator al naţiunii şi luptător contra naziştilor.

Asta când nu îşi pune fiul la punct, bătându-se cu el în noroi, între porci. Sau când nu evocă blesteme ţigăneşti sau citit în palmă de la sora geamănă a fostei soţii. Arthur Shelby s-a dus, nu mai e în cast, actorul era prea greu de strunit, aşa că i-au făcut de petrecanie off screen. Ni se propune un Tim Roth anemic ca antagonist principal, dar nu prea convinge, e grădiniţă şi creşă pe lângă naziştii reali din recentul Nuremberg.

Muzica:

"The Immortal Man" există ca să pui muzica cool peste oameni cool făcând lucruri cool. Massive Attack primeşte chiar două piese aici, "Angel" şi "Teardrop", ambele în varianta cover, absolut superbe. Sunt interpretate de trupa irlandeză de folk Girl In The Year Above. Avem şi un Nick Cave ameninţător şi întunecat, Fontaines D.C. evident, care se tot aude şi pe genericul lui "Mobland".

Mai avem şi trupă de doom Lankum cu o piesă şi chiar o formaţie hardcore din Wales, Mclusky. E un mix nu foarte eclectic, nu ne-am îndepărtat deloc de insula nervoasă a Britaniei şi de sonorităţile înrudite cu punk-ul şi electronică timpurie a britanicilor, convertite în coveruri pe alocuri. Grian Chatten (solistul Fontaines D.C.) are un rol central, contribuind cu cinci piese noi scrise special pentru film.

Coloana sonoră oficială conține 36 de piese și include atât compoziții originale, cât și coveruri sau piese licențiate de la artiști contemporani de succes. E mai savuroasă decât filmul, asta e sigur.

Trailer:

Revenind la film, e gol, gol de sens şi conţinut, momentele când Barry Keoghan, Duke Shelby se intersectează cu Cillian nu au greutatea necesară. Pe de altă parte Barry a devenit deja expert în a juca o "lepră". Un laş, un om alunecos, care pendulează între a face lucrul corect şi a îi trăda pe toţi. O face confuz, împleticindu-se, nu cu perfidie şi precizie. Cum se ducea Ragnar la luptă în Vikings sau în Warcraft acelaşi actor australian, fără chef şi trezit din somn, aşa trădează Barry. Parcă din greşeală, prostie, lene de a gândi mai bine.

Cillian îşi face treaba bine, culmea e că mi-a plăcut cel mai mult partea de la începutul filmului, când stă singur într-o casă părăsită şi scrie o carte. Pot rezona cu aşa ceva. Dar faptele lui de vitejie sunt la nivel de John Wick de buget, cu sculele lui 1940. Şi-a pierdut şi el muşcătura, ameninţarea şi băieţii Peaky nu par să mai sperie pe nimeni. Iar însăşi ideea că golanii ar dejuca un atac nazist undercover e hilară...

O să o spun clar: nici Breaking Bad nu avea nevoie de El Camino şi nici Peaky de acest film. Ah şi era să uit: nici The Sopranos de prequel.