Materialul cel nou este produs de Terry Date, veteranul care a stat în spatele unor repere sonore precum „Louder Than Love” şi „Badmotorfinger”. Kim Thayil subliniază că Date rămâne unul dintre puţinii producători care nu impun o amprentă stilistică dominantă, ci se mulează pe identitatea trupei.
„Nu există un ‘stil Terry Date’. Există doar Terry care ajută trupă să fie ea însăşi”, spune chitaristul. Iar pentru Soundgarden, această filosofie înseamnă mult: ultimele demo-uri au prins cu adevărat viaţă abia în momentul în care producătorul a început să lucreze cu ei la structură şi atmosferă. „E ca şi cum poţi marca exact momentul în care devine SOUNDGARDEN”, adaugă Kim.
Pentru Matt Cameron, procesul este un amestec de entuziasm şi tristeţe. „Există elemente familiare, dar sunt şi piese care ar fi putut deschide un capitol nou. E emoţionant şi dureros în acelaşi timp”, explică toboşarul. „Uneori, când ascultăm piesele şi îi auzim vocea în boxe, e copleşitor. Dar sunt extrem de mândru de ce am creat. Suntem destul de aproape de a-l termina.”
Ben Shepherd a avut un moment de revelaţie ascultând înregistrările în studio. „Am auzit un playback din sala alăturată şi m-am oprit: ‘Doamne… ăsta e SOUNDGARDEN’. Puterea acelor voci şi linii melodice e încă uriaşă”, mărturiseşte basistul. Pentru el, impactul emoţional a venit abia când a început să înregistreze propriile părţi peste vocile lui Chris, regăsind acea energie hipnotică specifică trupei.
Soundgarden a fost recent introdusă în Rock and Roll Hall of Fame 2025, iar apropierea lansării ultimelor înregistrări cu Cornell pare să închidă un cerc. În plus, rezolvarea disputelor legale cu Vicky Cornell, văduva artistului, a deblocat accesul la multitrack-urile esenţiale, permiţând trupei să finalizeze piesele începute încă din 2015–2016.
Cameron confirmă şi existenţa unei piese numite „The Road Less Traveled”, compusă de el şi rearanjată vocal de Chris, pe care o descrie ca fiind „psihedelică, bluesy şi exact genul de fuziune care i-a definit întotdeauna”. Alte două-trei piese explorează direcţii noi, fără să piardă ADN-ul Soundgarden: riffuri grele, tensiune constantă, melodii fragmentate care cresc în intensitate — exact acea lume sonoră despre care Cornell însuşi spunea, în trecut, că trebuie „să te absoarbă, să te hipnotizeze”.
Întrebaţi dacă aceste cântece ar putea fi cântate live, membrii nu exclud variantă. „Nu am ajuns încă acolo, dar există câţiva cântăreţi extraordinari interesaţi. Vom vedea”, spune Cameron.
