În regia americanului Tom DiCillo și alături de vocea de povestitor al lui Johnny Deep, filmul s-a bucurat de cronici favorabile, explorând universul și parcursul trupei prin imagini de arhivă din culise și creionând mai bine impactul pe care Jim Morrison l-a avut și îndrăznesc să spun că încă îl mai are.
Cu secțiuni din filmul experimental "HWY: An American Pastoral", regizat și scris chiar de către Jim cu doi ani înainte să părăsească această lume, pătrundem în universul minții acestui om intrigant, care a declanșat un adevărat fenomen în plină epocă a clivajelor sociale și politice. Însă, filmul nu vorbește doar despre el pentru că ar fi fost nedrept față de ceilalți trei mari muziceni ai trupei care au creat, în acele vremuri, sonorități unice și remarcabile. Manzarek, Krieger și Densmore au fost adevărați performeri care se evidențiau în momentele de live prin riffurile extinse, polifonia perfectă din zona de claviaturi și părțile solo inovatoare care salvau de multe ori reprezentații în care Jim suferea de momente de confuzie cauzate de adicțiile și demonii personali.
Din păcate, în cazul poetului Morrison, genialitatea nu a putut fi separată de autodistrugere, versiunea 4K oferind pe lângă reîmprospătarea vizuală și o dilemă pentru fanii acestuia: sunt oare acestia pregătiți să îl vadă cu adevărat? Nu doar profetic, ci și incoerent?
Decăderea acestuia a fost parte dintr-un spectacol de durată redusă raportat la scara istoriei. De aceea, "When You’re Strange" nu cade în patetism exagerat, ci ne arată un artist complet - lucid și pierdut, frumos și sfâșiat.
Cred că este important să nu uităm aceste fenomene, mesajele lor, motivele pentru care ele au apărut, ce le-a alimentat și mai ales ce au lăsat în urma lor din toate punctele de vedere. Jim Morrison și-a distrus viața și exemplul lui rămâne unul dureros, dar necesar și în societatea de astăzi. Drogurile și excesul de alcool, glorificate adesea în cultura rock, nu au fost o cale spre libertate, ci o capcană care i-a măcinat luciditatea, relațiile și, în cele din urmă, i-a curmat viața. Ar fi bine să înțelegem că acest pericol nu aparține doar trecutului, ci el persistă în continuare în forme mai subtile sau mai devastatoare. Idealizarea exceselor poate părea seducătoare, dar realitatea din spatele lor poartă o încărcătură adesea tragică.
"Kata ton daimona eaytoy", epitaful care stă deasupra locului de veci din Paris în care Jim Morrison se odihnește, poate fi văzut ca un apel la autenticitate, dar și ca un avertisment. Să-ți urmezi vocea interioară, să rămâi sincer față de tine, să creezi sunt lucruri minunate, însă la fel de important rămâne să-ți cunoști limitele și să-ți temperezi pornirile (auto)distructive. Libertatea cu adevărat reală nu va consta niciodată în autoanihilare, ci în puterea de a-ți construi un drum fără să te pierzi pe acesta.
În nouă versiune a filmului veți regăsi și o reintepretare a piesei "Riders on the Storm", înregistrată de cei doi membri ai trupei rămași în viață cu ajutorul altor muzicieni aflați în diferite locații printre care îi amintim pe Lukas Nelson, Micah Nelson, Sierra Ferrel și Rami Jaffee (clăparul Foo Fighters), în parteneriat cu proiectul Playing For Change.
Filmul este distribuit în România de către QRIOS Interactive și vă recomand să-l vedeți alături de prieteni, pentru că, așa cum este amintit și în "People Are Strange", viața este mai puțin problematică atunci când nu suntem singuri și nu ne izolăm unii de alții.
