Preluarea recentă a companiei de către arhitectul Vasile George Cristescu deschide, simbolic, o nouă etapă. Planul anunțat de noua echipă vorbește despre reeditări, restaurări, recuperări, relansări – exact ceea ce o instituție cu aproape un secol de istorie trebuie să facă în era streamingului. Electrecord are un patrimoniu sonor unic în România și unul dintre cele mai vaste cataloage din Europa de Est. Nicio altă casă nu a documentat atât de fidel evoluția unei țări prin muzică.
Povestea Electrecord începe în 1932, când negustorul evreu Nathan Mischonzniki pune bazele unei fabrici de discuri la București, într-o Românie care abia descoperea industria muzicală modernă. În primii ani, înregistrările erau realizate în Germania, pentru că în țară nu existau încă studiouri echipate profesional. Asta înseamnă că artiști precum Maria Tănase sau Gică Petrescu erau nevoiți să facă naveta la Berlin sau Viena pentru a-și imprima piesele. Totul s-a schimbat în 1937, când Electrecord inaugurează primul studio profesional de înregistrări din România, încheind epoca drumețiilor obositoare și scumpe ale artiștilor de top.
După 1948, regimul comunist naționalizează compania și începe modernizarea ei accelerată. În 1956 apar primele discuri de vinil românești, care vor coexista o vreme cu plăcile de ebonită. Peste doar un deceniu, vinilul devine dominant, iar din 1967 Electrecord produce exclusiv pe acest format, introducând și înregistrările pseudostereofonice – un pas important spre standardele internaționale ale vremii.
Anii ’70 marchează o perioadă de aur pentru label, datorită studioului Tomis, unde calitatea înregistrărilor se îmbunătățește semnificativ. Tirajele lunare ajung la zeci de mii de exemplare, iar în 1973 apar primele discuri stereo. În anii ’80, Electrecord atinge apogeul: 6–7 milioane de discuri produse anual, inclusiv versiuni pentru export, cu piese recântate în engleză. Este perioada în care casa de discuri nu este doar un label, ci o instituție culturală completă, care documentează sonor România întregii epoci.
Lista artiștilor care au trecut pragul Electrecord este o istorie a muzicii românești în sine: Maria Tănase, Gabi Luncă, Dan Spătaru, Angela Similea, Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Corul Madrigal, trupa Phoenix, Petre Magdin, Gheorghe Zamfir, Aura Urziceanu, Florian Pittiş, Roșu și Negru, Sfinx și mulți alții. Fiecare gen – de la folclor și muzică lăutărească la rock progresiv, pop, jazz sau muzică clasică – a avut casa lui la Electrecord.
După Revoluția din 1989 începe o perioadă dificilă. Concurența caselor independente, explozia pirateriei și trecerea industriei către CD-uri afectează masiv compania. În 1996, producția se oprește, utilajele sunt vândute în străinătate, iar fabrica este desființată. Totuși, Electrecord nu dispare. Devine o companie editorială pură, apoi un administrator de arhivă, custode al unei comori sonore imense.
Anii 2000 aduc încercări de modernizare. Casa de discuri lansează chiar și o aplicație de streaming de muzică românească, cu mii de piese din arhivă – un demers curajos, poate prea timpuriu pentru contextul tehnologic local. Deși aplicația a dispărut ulterior din magazinele digitale, ideea a rămas: Electrecord poate renaște digital.
Acum poate începe un nou capitol. Unul care să onoreze istoria, dar să o și aducă în prezent, acolo unde muzica trăiește din nou – poate online, în streaming, în viniluri de colecție și în memoria celor care au crescut cu logo-ul Electrecord pe coperțile discurilor.
