"YUNGBLUD: Are You Ready, Boy?" a fost în primul rând despre emoție mai mult decât despre muzică. În cel mai frumos mod posibil. Nu știu cu ce așteptări am intrat în sala de cinema, probabil că mă gândeam că voi afla detalii "tehnice" despre cum au fost compuse piesele de pe albumul "Idols". Despre cum arată concret o zi din viața unui artist care lucrează la melodii noi; cum scrie versurile, cum alege ritmul, cum îmbină sunetele mai multor instrumente muzicale. Și nu mă înțelege greșit - YUNGBLUD a prezentat aspecte din culisele procesului de creație al noului său material, dar mai mult decât atât, și-a deschis sufletul în fața camerei, în fața colegilor săi, pe care îi numește "cei mai buni prieteni", și în fața spectatorilor din toate colțurile lumii, care au venit să vizioneze documentarul. Cu siguranță nu m-am așteptat să am lacrimi în ochi urmărind un tânăr rockstar plin de ambiție și zvâc, dar surprizele vin de unde te aștepți cel mai puțin.
Documentarul "YUNGBLUD: Are You Ready, Boy?" a fost regizat de Paul Dugdale și filmat în Berlin, cu precădere la Studiourile Hansa. YUNGBLUD a declarat că are o legătură profundă cu acest oraș, cu energia și efervescența lui. Iar pragul Studiourilor Hansa a fost trecut de nume grele din industria muzicală precum David Bowie, Iggy Pop și U2. Ca un tânăr care respiră muzică, YUNGBLUD nu putea alege un alt loc pentru a reînregistra albumul "Idols" și a prezenta acest proces în cadrul unui documentar.
Unul dintre motivele pentru care YUNGBLUD a venit cu ideea acestui proiect cinematografic a fost să arate lumii forța brută și vulnerabilitatea sfâșietoare a albumului. Să demonstreze că îl poate cânta live de la început până la sfârșit, iar fiecare notă, fiecare vers, fiecare respirație poartă amprenta sufletului său. "Are You Ready, Boy?" a marcat prima incursiune live a discului de la compunerea sa. Astfel, piesele din tracklist au fost interpretate de YUNGLBUD, pe numele real Dominic Harrison, de trupa sa și de un cvartet de coarde.
"<<Hello [Heaven, Hello]>> e un adio", a mărturist YUNGBLUD.
Prima piesă din tracklist a fost gândită ca o punte de trecere între trecut și viitor, între ceea ce știi deja și ceea ce ești curios și, în același timp, temător să descoperi. "Hello Heaven, Hello" este un preludiu al albumului. Ridică întrebări și oferă răspunsuri, te coboară în propriile traume și anxietăți, însă te ridică la adevăratul potențial, acela de a-ți deveni idol.
"Idol" este laimotivul albumului, nu doar pentru că se regăsește în titlu, ci și pentru că YUNGBLUD a mai compus două melodii a căror tematică se învârte în jurul acestui termen: "Idols Pt. I" (a doua melodie din tracklist) și "Idols Pt. II (a 11-a). Contrar așteptărilor, "Idols" nu e despre succesul altora sau despre oamenii pe care îi considerăm eroi dintr-un motiv sau altul. "Idols" este despre propria persoană, despre curajul de a te uita în oglindă și a fi sincer cu tine. "Comoditatea este cel mai mare dușman al unui artist", este de părere YUNGBLUD, și mulți riscă să rămână blocați și să facă același lucru la nesfârșit. A fost și cazul lui, simțind în trecut că făcea muzică pentru altcineva, că asculta doar vocile altora în loc să-și urmeze "busola" interioară. Tânărul a comparat albumul "Idols" cu primul său material discografic pe care l-a compus în mare parte pentru el pentru că la acea vreme nu avea prea mulți ascultători.
După episoade de neîncredere în propria persoană (fizic, emoțional, spiritual), după situații în care simțea că nu are control asupra muzicii pe care ar vrea să o transmită ascultătorilor, Dominic nu a avut de ales decât să se întoarcă la sine. Să se vadă cu adevărat, să se accepte în totalitate și să se expună fără menajamente. Să iasă din izolarea în care s-a băgat singur, să învețe să controleze reacțiile la tot ce se scria în presă sau pe social-media despre el și muzica sa. A fost nevoie de disciplină, de curaj, de lacrimi și sudoare pentru această transformare personală și artistică, ce a fost încununată de "Idols".
Odată cu înțelegea acestui adevăr despre sine, YUNGBLUD a înțeles adevărul și despre fanii săi, idee explorată în piesa "The Greatest Parade". Este cea mai dureroasă piesă pentru el de pe acest album și vorbește despre relația cu comunitatea sa. Ascultătorii lui joacă un rol esențial în tot ceea ce este YUNGBLUD, ei sunt cei care îi ascultă muzica, care cumpără bilete la concerte și care îl susțin. Ei sunt "The Greatest Parade". Totuși, oamenii se schimbă, oamenii pleacă sau își schimbă gusturile. Siguranța că lucrurile vor rămâne la fel odată cu trecerea timpului nu este garantată, dar muzica lui YUNGBLUD a dobândit calitatea de a rămâne gravată în eternitate. Va exista acolo pentru cei care au fost, sunt și vor (re)veni.
Documentarul "Are You Ready, Boy?" a adus pe marele ecran alte interpretări literalmente hipnotizante (YUNGBLUD are capacitatea de a se transforma când cântă, e ca și cum este posedat de muzică) ale cântecelor "Change", Monday Murder", "Ghosts", "War" și "Fire". Cea din urmă a fost acompaniată de o povestioară amuzantă pe care YUNGBLUD i-a spus-o tehnicianului său de chitară, Ben. Se făcea că, la o vizită anterioară în Berlin, artistul a cunoscut două fete și au explorat împreună orașul. Au colindat pe străzi, au mers în cluburi, au dansat și au chefuit până târziu în noapte. Spre dimineață, s-au oprit acasă la una dintre tinere, la Anna. Distracția a continuat atât de mult încât vecinii au chemat poliția. YUNGBLUD s-a ascuns sub pat, iar Anna și prietena ei și-au folosit farmecele pentru a-i convinge pe polițiști că sunt doar două fete singure acasă care s-au distrat un pic prea mult. Oamenii legii au fost convinși de explicațiile aparent inocente și (probabil) de ocheadele tinerelor. Această aventură a inspirat piesa "Fire", care vorbește despre pasiune și atracție carnală.
În documentar, YUNGBLUD nu uită să îi menționeze pe unii dintre cei mai importanți oameni din viața sa, colegii de trupă, cu accent pe chitaristul Adam Warrington. S-au cunoscut în urmă cu mai mulți ani, Adam a devenit parte din formație, iar "Idols" reprezintă primul material la care acesta și-a adus contribuția de compozitor. Matt Schwartz este "sufletul pereche" al lui YUNGBLUD, producătorul care l-a dat afară din studio când a venit prima dată, dar care l-a impulsionat să se autodepășească constant. Este omul care reușește să-i apese toate butoanele, făcându-l însă să-și deslușească cele mai tulburi cotloane ale creativității.
Matt Schwartz este omul care a scris "Supermoon", singură piesă lansată de YUNGBLUD care nu a fost compusă de el. Din punctul de vedere al artistului, este o compoziție magică pentru că îi descrie perfect parcursul profesional. Este ca și cum Schwartz a avut o profeție și a putut vedea viitorul cântărețului. De cealaltă parte, producătorul a dezvăluit că a gândit "Supermoon" ca un fel de avertisment vizavi de Clubul 27 (cântăreți, actori și artiști celebri care au decedat la vârsta de 27 de ani) și un imbold pentru YUNGBLUD să găsească puterea de a trece peste dificultăți în loc să se lase înghițit de ele.
De cele mai multe ori, iubirea este cel mai mare preț pe care cineva îl poate plăti în această viață. YUNGBLUD nu s-a temut să vorbească despre "dragostea vieții lui", tânăra a cărei imagine îi este tatuată pe braț. YUNGBLUD și artista Jesse Jo Stark au avut o relație on and off. În perioada în care a lucrat la album, bărbatul a ales să pună pe pauză relația amoroasă și să se dedice în totalitate acestui proiect muzical și a descoperirii de sine. Nu a simțit că este cea mai bună versiune a sa, nu a simțit că poate să îi ofere tot ce e mai bun și frumos. Atunci când cauți adevărul personal, dai involuntar și peste aspecte mai puțin plăcute care pot avea repercusiuni asupra celor din jurul tău. Iar relația de cuplu riscă să devină cea mai fragilă în astfel de situații.
"YUNGBLUD: Are You Ready, Boy?" este un tot muzical și vizual. Este o poveste despre un tânăr artist care a avut curajul să-și facă vocea auzită în ciuda riscului de a nu fi ascultat de nimeni. Aici însă a fost cheia succesului său: oamenii simt autenticitatea, din acest motiv YUNGBLUD se bucură acum de cea mai vizibilă popularitate din cariera sa. Totuși, documentarul este și povestea mea, și a ta, și a tuturor, pentru că în esență vorbește despre încercările de a naviga prin noi înșine la fel cum o facem prin viața de zi cu zi.
