Ciipul de aici a fost filmat în timpul Mardi Gras-ului din New Orleans și la un rodeo din Houston. Producția este semnată de Daniel Lanois, un colaborator notoriu (U2, Bob Dylan), alături de cuplul Butler-Chassagne, iar discul apare sub egida Columbia Records.
Înregistrat în studioul propriu, Good News Recording, din New Orleans, „Pink Elephant” este un material dens și atmosferic, ce propune un mix de „mystical cinematic punk”, așa cum îl descrie trupa. „Year of the Snake” deschide noul capitol cu o combinație de ritm constant și synth-pop cu nuanțe spirituale, amintind într-un fel de latura ritualică a formațiilor ca Talking Heads sau Peter Gabriel în era „So”. Alte piese, cum ar fi „Circle of Trust” sau „Alien Nation”, aduc aminte de epoca „Reflektor”, cu straturi multiple de sunet, groove-uri ciudat de dansabile și o atmosferă mai introspectivă decât bombastică.
Mai mult, „Open Your Heart or Die Trying” mizează pe gospel întunecat și lirică confesivă, într-un stil ce trimite subtil către primele albume Nick Cave & the Bad Seeds.
Deși nu atinge, cel puțin nu încă, magnitudinea și consistența clasicelor „The Suburbs” sau „Funeral”, „Pink Elephant” funcționează ca un album de tranziție și curaj. Așa cum Radiohead au virat brusc către electronica abstractă după „OK Computer”, Arcade Fire pare că-și caută noi forme de exprimare după turbulențele ultimilor ani. Lansarea aplicației „Circle of Trust”, care include muzică exclusivă, acces early la bilete, merch limitat și chiar o emisiune propriu-zisă, „Santa Pirata Radio”, indică o strategie de reconectare directă cu fanii – un fel de DIY PR într-o perioadă sensibilă.
Interesant e că aplicația găzduiește și piesa „Cars and Telephones”, o compoziție veche, never publicată oficial, pe care Butler a cântat-o pentru prima dată lui Chassagne – o alegere simbolică în contextul actual.
Pe fondul controverselor din 2022, lansarea acestui disc e inevitabil legată de imaginea publică a trupei. În ciuda faptului că unele posturi de radio au scos Arcade Fire din playlist, iar o parte din public s-a distanțat, trupa a continuat să activeze în plan artistic: a fost prezentă la petrecerea aniversară SNL 50, a primit nominalizări la premii și nu a oprit complet turneul pentru albumul precedent, „WE”. E evident că „Pink Elephant” este și o încercare de rescriere a narațiunii – cu toate nuanțele și interpretările pe care asta le implică.
Albumul Arcade Fire conține 10 piese, durează 42 de minute și pare construit ca o introspecție sonoră, mai degrabă decât un manifest. „Stuck in My Head”, care închide discul, revine la un indie-pop ironic, auto-referențial, cu accente melodice ușor de reținut. Poate că Arcade Fire nu mai e trupa care electriza festivaluri cu „Wake Up”, dar „Pink Elephant” arată că nu au renunțat la ambiție. Cu o producție matură și o viziune artistică în plină reconfigurare, grupul pare hotărât să-și croiască un nou drum – chiar dacă nu toată lumea va vrea să-i urmeze.
