Sleep Token, sau mai bine zis echipa sa de marketing a muncit overtime pentru a promova noul album. Au fost teasere, conturi de social media misterioase, site-uri şi aluzii aruncate fanilor în diferite comunităţi. Cum Sleep Token are mai mult decât fanbase, ci mai degrabă un cult, hype-ul a crescut la cote uriaşe. Până la urmă am primit primul single, "Emergence", la mijloc de martie şi am aflat şi numele viitorului album, "Even In Arcadia".
Va sosi pe 9 mai 2025 şi marchează o nouă eră pentru trupă şi în special pentru solistul Vessel. El a trecut la un costum verde şi pare a se fi absolvit de păcate, traume şi regrete, intrând într-o epocă mai înfloritoare a vieţii sale. Cel puţin aşa părea până să vină "Caramel". În ciuda începutului său în stil Caraibe, sunt ceva indicii cu privire la traume şi trăiri întunecate ale solistului.
Sau poate şi ale toboşarului denumit "II", care mai contribuie creativ la piese uneori. În versuri scena e descrisă ca o închisoare, iar solistul se descrie ca "prea tânăr să simtă amărăciune şi prea bătrân să se răzbune ca înainte". Menţionează şi "incizii" şi faptul că "îi e teamă să răspundă la uşă".
Toate strecurate sub un refren demn de Ed Sheeran, "Stick to me like caramel". Fanii metal vor fi recompensaţi spre final cu una dintre cele mai dure prestaţii ale trupei Sleep Token, cu o chitară cât se poate de agresivă, toba cu dublă pedală şi ţipete ale lui Vessel, e drept mixate cu vocea sa pop. Cred că toboşarului i se pot aduce cele mai mari merite pentru fluviul de note grele.
Că vă place piesa sau nu, un lucru e sigur: se va vorbi foarte mult despre ea, fix ca "Emergence". Personal apreciez mai mult finalul metal versus primul track, dar nu se potriveşte cu prima jumătate a piesei. Dar arta e o chestiune subiectivă şi abordarea "Ed Sheeran" trebuia încercată şi de trupă care a inventat "R&B metal" sau cum îi zic eu "Alex Velea metal".
