Nicu Covaci s-a născut în 1947 la Timișoara și a studiat încă din copilărie pianul. A fost compozitor, chitarist, pictor și grafician. Inițial a învățat să cânte la muzicuță, dar apoi a luat lecții de chitară. A urmat secția germană a școlii primare, secția română a școlii generale, apoi liceul de arte plastice și Institutul de Arte Plastice din Timișoara.
Cariera sa muzicală începea în 1961, când Nicu Covaci și Kamocsa Camo Bela, ambii elevi de școală generală, fondau o "trupă de chitare electrice". Se numea Sfinții și ulterior Phoenix. În 1965 intrau în Phoenix și Florin Bordeianu ("Moni"), Claudiu Rotaru, Ioan Ștefanovici ("Pilu") și Gunter Reininger ("Spitzi"). Tinerii cântau inițial coveruri după Beatles, Rolling Stones și alte nume vestice.
La îndrumarea criticului muzical Cornel Chiriac au înregistrat un album și lansau single-urile apreciate "Vremuri" și "Canarul". Începeau să vină și roadele talentului formației, Phoenix câștigând un premiu la un concurs pentru formații studențești în 1968, la Festivalul Național de Artă Studențească din Iași. Moni Bordeianu emigra în 1970, iar "Pilu" era înlocuit de Dorel Vintilă Zaharia.
Este apoi cooptat în trupă Mircea Baniciu, student la arhitectură, la acea vreme un cântăreț folk care însoțea formația în turnee. În 1971 părăseau trupa Zoli, Laurențiu și Cornel, dar sosea Joszef Kappl, alături de Costin Petrescu. În această formulă, trupa avea să capete un sunet rock-folk.
A urmat apoi poemul rock "Cei ce ne-au dat nume", prezentat la Opera din Timișoara pe 13 ianuarie 1972 și apoi apărea albumul "Negru Vodă", primul LP scos de o formație rock din România. În 1974 li se alătură la tobe Ovidiu Lipan Țăndărică.
Un moment cheie al vieții și carierei sale a fost fuga din țară, în 1977, alături de colegii de trupă, ascunși în boxe audio, într-un camion. Ulterior artistul se stabilea în Olanda, apoi Germania și în cele din urmă Spania.
Nicu Covaci a avut multiple divergențe cu foștii colegi de trupă, câștigând în instanță un proces cu privire la drepturile de autor. Piese precum "Mugur de fluier", "Fată verde" sau "Hei, tramvai" nu puteau fi cântate decât cu acordul său.
După emigrare, Covaci a continuat să activeze în domeniul muzical, atât în Germania, cât și în alte țări. A încercat să aducă trupa Phoenix pe scena internațională, deși succesul a fost limitat în comparație cu popularitatea lor din România.
Pe lângă cariera sa muzicală, Nicu Covaci a fost și un talentat pictor. A avut expoziții de artă în diverse locuri și și-a exprimat creativitatea și prin acest mediu. În anii '90, după căderea regimului comunist, Covaci a reunit trupa Phoenix pentru a susține concerte în România și în străinătate. Trupa a lansat și albume noi, continuând să fie activă pe scena muzicală. Nicu Covaci a scris și o autobiografie în care își povestește viața, experiențele și aventurile atât ca muzician, cât și ca om care a trăit în perioade de mari schimbări politice și sociale.
