La doar o săptămână după colaborarea cu E-An-Na pe "Doar de Rău", o piesă blestem inedită, avem un fel "back to the roots". Nu mă acuzaţi că folosesc prea mult romgleza, dacă vreţi o mostră de romgleza la alt nivel aveţi podcastul recent HVNDS de la Gojira, la Happy Fish. "Baba Yaga" începe cu o voce suavă a solistului Iustin, aplicată peste nişte riff-uri generice de metalcore.

Mult mixaj pe voce, o sensibilitate aparte şi apoi alunecam spre screamo, reţeta clasică a rock-ului modern. Piesa e prea lungă să fie dată pe radio, pentru generaţia ADHD, deci probabil merge şi un radio edit mai scurt. Aminteşte puţin de Architects, dar cum băieţilor nu prea le plac comparaţiile (conform podcastului), o să evit asta. Deşi cele cu Bring Me the Horizon şi Bad Omens îi cam flatează, din ce am auzit.

HVNDS pregăteşte concertul Welcome to Another World", care are loc pe 5 decembrie 2025 la Form Space în Cluj Napoca. Vom avea şi un concert pe 27 noiembrie în Club Quantic, în Bucureşti şi la aceste două evenimente veţi putea asculta piese de pe noul album. Posibil să vedem şi invitaţi speciali, pentru că la ultimele concerte HVNDS au apărut de la Macanache la Dora Gaitanovici şi de la Şatra Benz la Alexandra Capitanescu şi Cojo, ultimii 2 în deschidere cu un an în urmă în Quantic.

Pe scena muzicală autohtonă, puține trupe reușesc să redefinească genurile cu aceeași îndrăzneală ca HVNDS (pronunțat "hands"). Această formație bucureșteană s-a impus rapid ca un deschizător de drumuri, mixând, într-un mod inedit și electrizant, energia brută a rockului alternativ și a metalului cu sound-ul modern al trapului și muzicii electronice. Rezultatul este un cocktail sonor distinct, care a captivat o bază de fani dedicată.

Fondați în 2016, HVNDS a atras atenția încă de la primele single-uri, precum "Turn On" și "HOME". Consolidarea notorietății a venit odată cu hitul "Nu Stii", o colaborare inspirată cu NOSFE, care a demonstrat potențialul comercial și inovația sound-ului lor. Versurile, adesea în limba română, abordează teme contemporane și rezonează cu publicul tânăr.

Fie că e pentru hateri sau doar o metaforă tongue in cheek pentru cei care au emoţii negative, "Doar de Rău" e catchy şi s-a auzit la concertele E-An-Na încă de la început de an 2025. HVNDS continua experimentele, după piesa recent scoasă, "Blood". Aceea a prefaţat un LP complet în engleză, trupa lui Iustin dorind să iasă mai puternic pe international.

Revenind la "Doar de Rău" track-ul ni-l aduce pe solistul HVNDS mai visceral ca oricând, în special în interludiul nervos din mijlocul acestui track. Piesa e destul de scurtă şi radio-friendly, fata de creaţiile mai alambicate E-An-Na, ce pot include viori, flaut şi elemente de virtuozitate mai complexe.

HVNDS este o trupă românească de metal fondată la București, cunoscută pentru combinația dintre sonoritățile moderne și influențele orchestrale. Formația a fost inițiată de Radu Ionuț Câmpeanu (cunoscut și ca Iustin), alături de Alexandru G. la tobe și Daniel Onel, dezvoltând treptat un proiect care îmbină producția cinematografică cu energia metalului alternativ.

Stilul HVNDS se distinge printr-o abordare contemporană, cu un sunet ce traversează zona dintre metalcore, rock modern și orchestră epică. Piesa „Blood”, una dintre cele mai recente lansări ale lor, scoate în evidență această fuziune, aducând un contrast între agresivitatea chitaristică și atmosfera intensă a aranjamentelor simfonice. Formația pare să fie interesată nu doar de forța brută a genului, ci și de construcția unei experiențe muzicale cinematice, cu o atenție deosebită pentru producție și mixaj.

E-an-na este una dintre cele mai originale trupe de pe scena folk-metal românească, formată în 2014 la Sibiu de către Andrei Oltean și Ovidiu Ban, doi muzicieni proveniți din proiectul de black metal Prohod. Numele formației provine din sumeriană și înseamnă „casa cerului”, făcând trimitere la templul zeiței Ishtar. De-a lungul anilor, trupa s-a extins la șapte membri, fiecare provenind dintr-un alt oraș din România, ceea ce a transformat procesul de colaborare într-un adevărat exercițiu de pasiune și perseverență.

Muzica E-an-na este o combinație intensă între metal modern și elemente de folclor românesc. Trupa folosește instrumente tradiționale precum fluier, cimpoi, acordeon, vioară și clape, construind un sound care le-a adus o identitate distinctă în peisajul muzical.

Un moment important în cariera trupei a fost participarea la selecția națională Eurovision România, cu piesa „Malere”, o colaborare cu Bogdan de la Vâlcea care a atras atenția pentru felul în care îmbină elemente de manea cu structura unui cântec folk-metal.

Mâncărurile și deserturile delicioase se întorc din vacanță și așteaptă să fie devorate. Pe 6 și 7 septembrie, Bucharest Street Food Festival revine pe Bulevardul Kiseleff cu ediția de toamnă. Zeci de food trucks sunt gata să încingă plitele și să-ți cucerească toate simțurile cu preparate locale și internaționale: de la wurști, pleșcavița și burgeri suculenți, cu ingrediente de cea mai bună calitate, la curry aromat, pizza coaptă la perfecție și preparate veggie gătite cu măiestrie. Nu vor lipsi deserturile irezistibile și băuturile care să stingă setea.

Atmosfera va fi întreținută de Vița de Vie cu un concert pe 6 septembrie, în timp ce om la lună va urca pe scenă pe 7 septembrie. Accesul la Bucharest Street Food Festival Autumn Edition este gratuit!

Vița de Vie e una dintre cele mai influente și longevive trupe de rock alternativ din România. A fost mereu o prezență puternică pe scena muzicală, combinând diverse influențe, de la grunge și nu-metal la rock acustic și experimental.

A luat naștere în 1996 la București, avându-l ca fondator pe Adrian Despot, solistul și principalul compozitor al trupei. Trupa a devenit rapid cunoscută pentru energia live și pentru versurile puternice, adesea cu mesaje sociale. De-a lungul timpului, discografia Vița de Vie a fost marcată de albume ca "Fenomental" (1999) - ce conține hit-ul "Basul și cu toba mare", "Exxtra" (2001) - cu piese precum "Sunetul mai tare" și "Liber", "Egon" (2007) - un album conceptual, mai profund și introspectiv, "Acustic" (2013) - un proiect orchestral inedit, cu reinterpretări ale pieselor  în variantă acustică, "Șase (+/-)" (2016-2018) sau "Lacrimă și fier" (2024).

Mereu în căutare de noi modalități de expresie, Vița de Vie și-a dezvoltat de-a lungul existenței mai multe personalități muzicale. ELECTRIC - formula de bază și epicentrul energiei recunoscute a trupei, ACUSTIC - o incursiune muzical eclectică către emoție, pe ritmuri care ajung uneori până la swing și bossa nova, făcută exclusiv prin intermediul instrumentelor naturale, ACU2TIC - varianta minimală, folk, susținută sincer în doar doua voci și două chitare, și SIMFONIC - cheia de boltă a trupei și colaborarea cu o orchestră simfonică.

om la lună a început în mai 2018 ca proiect de rough acoustic poetry al lui Doru Pușcașu, un demers sincer și autentic de poezie cântată, acompaniată de chitară sau pian. În toamna lui 2019, lui Doru i s-au alăturat Dragoș Strat, Cătălin Constantin și Adrian Maraloiu, om la lună devenind astfel full band, cu apariții live tot mai dese. În 2020, în perioada de lockdown, trupa a compus EP-ul "Dans", pe care l-a lansat în vara aceluiași an, pornind apoi în primul turneu din istoria sa, descoperind oameni și locuri noi și devenind în scurt timp foarte iubită pentru mesajul autentic, încărcat de vulnerabilitate și pentru sinceritatea fiecărui recital.

În 2021, om la lună a lansat primul album complet - "În caz de om la lună, strigați <<om la lună stânga/dreapta>>, după caz" - un disc extrem de apreciat de public și de criticii de specialitate, a avut numeroase concerte în țară și a participat la festivaluri ca Electric Castle, Flight Festival sau Vadoo Fest.

La sfârșitul lui februarie 2024, om la lună a dezvăluit "Fazele Lunii", o suită de 20 de piese, înregistrate live cu ocazia concertului de pe 16 iunie 2023, de la Teatrul Național București. Este un fel de "best of so far" - cu cele mai iubite cântece de pe cele trei albume om la lună, reorchestrate într-o formă electro-acustică. "Fazele Lunii" este o reîntoarcere la originea minimalistă a proiectului de rough acoustic poetry, cu un plus considerabil de emoție odată cu apariția violoncelului Flaminiei Nastai - invitatul permanent al trupei, dar aducând suplimentar și sunete electronice, drum machine și elemente noi de percuție.