Trioul emblematic dance-pop Swedish House Mafia a produs și scris mai multe hituri alături de The Weeknd. În 2021, au lansat "Moth to a Flame", un imn dance melancolic, iar în 2022, au produs și compus împreună single-ul "Sacrifice".

Trioul a contribuit, de asemenea, la producția pieselor "How Do I Make You Love Me", de pe albumul The Weeknd "Dawn FM", și la "Nothing Is Lost", care a apărut în "Avatar: The Way Of Water", filmul cu cele mai mari încasări din 2022.

Bonus track-ul "Closing Night" a fost așteptat de fani încă de când s-a aflat că e inclus pe ediția japoneză deluxe a albumului "Hurry Up Tomorrow". Cei care au achiziționat versiunea Pharrell Williams Cover Edition au putut asculta în exclusivitate această melodie încă din luna februarie. Online, bonus track-ul a fost publicat în urmă cu doar câteva ore, devenind astfel disponibil publicului larg.

AUDIO: The Weeknd - "Closing Night"

"Hurry Up Tomorrow" conține 22 de piese și este, potrivit spuselor artistului, ultimul album care păstrează această identitate muzicală atât de iubită de public.

"E un spațiu mental în care trebuie să intru și pur și simplu nu mai am dorința să o fac. Tu ai un alter ego, dar apoi vine și partea competitivă. Devine o cursă de șoareci: mai multe direcții, mai mult succes, mai multe show-uri, mai multe albume, mai multe premii și mai multe hituri. Nu se mai termină până când nu îi pui tu capăt", a povestit The Weeknd într-un interviu cu Variety.

Aceastea fiind spuse, artistul nu își dorește să renunțe complet la muzică.

"Nu cred că pot să mă opresc din a face muzică. Trebuie să mă simt, însă, provocat, iar pentru mine acum, the Weeknd, oricine ar fi el, a ajuns în punctul maxim. Nu va putea nimeni să-l portretizeze pe The Weeknd mai bine decât mine și eu n-o să reușesc să o fac mai bine decât o fac acum", a detaliat Abel în același interviu.

"Hurry Up Tomorrow" a inspirat și realizarea unei pelicule, ce a avut premiera în mai 2025. Cu The Weeknd, Jenna Ortega și Barry Keoghan în rolurile principale, filmul este regizat de Trey Edward Shults pe baza unui scenariu la care a contribuit și The Weeknd.

Lăudată pentru setul său de la scena Pyramid, Olivia Rodrigo a fost un headliner demn de Glastonbury, în ciuda unor voci din culise ce ar fi descalificat-o pe motiv de vârstă, sau piese prea pop pentru un festival cu suflet rock. La 22 de ani, Olivia a avut destule hituri cu sound alternative care să antreneze și iubitorii de pop-punk de la Glasto. Atitudinea ei a fost, în esență, rock, iar validarea a venit chiar de la publicul britanic. Concertul care a închis Glastonbury 2025 a primit cronici favorabile de la BBC, GQ Magazine și The Guardian, toate întrezărind în Olivia un protagonist demn de o viitoare generație punk și indie rock.

Momentul serii, etichetat drept "punte între generații", a fost duetul ei cu Robert Smith de la The Cure. Cei doi au interpretat două piese emblemă ale trupei, "Just Like Heaven" și "Friday I'm In Love", iar Olivia a părut, realmente, în Rai.

"Probabil cel mai bun songwriter din Anglia; o legendă Glastonbury și un erou personal", a spus Olivia, înainte de a-l invita pe scenă pe Robert Smith.

Zâmbind pe parcursul întregii prestații, Robert și Olivia au comunicat muzical excelent. Solistul The Cure a sunat ca în 1987, când "Just Like Heaven" era lansată, iar Olivia a știut exact cât și când să intervină, pentru a lăsa magia The Cure să cuprindă mulțimea.

VIDEO: Olivia Rodrigo - "Just Like Heaven" (feat. Robert Smith) (Glastonbury 2025)

După încheierea festivalului, Olivia a publicat pe Instagram un mesaj de mulțumire.

"Glasto. Cel mai bun weekend care a existat vreodată. Sunt atât de fericită și recunoscătoare", a scris Olivia.

Mesajul a venit însoțit și de imagini din culise. Printre poze regăsim și un moment de relaxare între ea și Robert Smith. Cei doi dau un shot împreună, sărbătorind o nouă ediție reușită de Glastonbury.

Din lineup-ul Glastonbury 2025 au făcut parte și The 1975, Neil Young, Rod Stewart și The Prodigy. Haim și Lorde au fost artiștii surpriză ai festivalului, publicul aflând că vor cânta în momentul în care au urcat pe scenă.

Într-o sală complet goală, la Cinema City Mega Mall, într-o seară ploioasă de duminică am văzut "Hurry Up Tomorrow". Pentru că efectiv nu aveam ce să văd. Nu aveam chef de "Mission Impossible" şi mă păstrez pentru un anturaj mai mare la "Final Destination". În fine, nu recomand acest film nimănui. Cine îl descria ca "vis febril ca Enter The Void" pesemne că făcea mişto de mine.

Ce e în neregulă cu filmul?

Scenariul: absolut dezlânat, fără sens, povestea e clişeu şi am mai văzut-o. Ideea de fan obsedat care îşi răpeşte idolul şi vrea să îl salveze, dar îi şi explică faptul că "eu ştiu arta ta mai bine decât tine" e deja răsuflată şi nimeni nu a făcut-o mai bine decât DeNiro cu Wesley Snipes în "The Fan". Visul febril e un ego trip şi o masturbare carieristică pentru omul care a dat de pe Pământ cu banii HBO în serialul "The Idol".

Cinematografia: o cameră care se învârte, vagi filtre artsty şi cele mai slabe tranziţii din softurile gratuite de editare video nu te fac cineast. Am văzut TikTok-uri mai bine editate şi efecte de CapCut pe care le-am apreciat mai mult. Nici măcar momentele din concerte nu au amploarea unui concert REAL The Weeknd.

Actoria: Jenna Ortega şi-a dinamitat cariera când a început cel mai prost dans din istoria filmelor pe "Blinding Lights". Dacă există anti-coregrafia, aici e. Recomand tuturor dacă vedeţi filmul ăsta, să vă acoperiţi urechile şi vă uitaţi la dansul său. E ca şi cum ar călări o capră invizibilă. Am râs, recunosc, copios. Barry Keoghan e aproape decent în cele 7 minute când trage pe nas şi îi dă sfaturi proaste lui The Weeknd. Intră pe uşa precum Kramer din Seinfeld şi pare că mereu se luptă cu gravitaţia. Şi el şi Weeknd joacă cei mai slabi narcomani văzuţi în ultima vreme, cumva anemici, visători şi pendulând între obsesia pentru carieră şi femei.

Coloana sonoră: ai crede că un muzician ştie să potrivească piesele cu momente din film. Nici vorbă.

Spoiler şi momentul când TREBUIE să pleci din sală

Fiţi atenţi aici: The Weeknd, care se joacă pe sine e lovit în spatele capului, legat de pat de Jenna Ortega, se toarnă benzină pe el şi cum se salvează el? Cum, cum? Ghiciţi.... ÎNCEPE SĂ CÂNTE oameni buni. Cântă în falsetto-ul său clasic, o melodie care nu ar trece nici pe C-Sides la un EP demo. Jenna plânge şi închide amnarul. Ce e drept puteam să plec din sală şi când Abel sufla aer între buze la început de film, practic îşi flutură buzele la tine în primul minut din film.

Final

The Weeknd se joacă pe el însuşi într-un film companion pentru albumul final de trilogie "Hurry Up Tomorrow". Iertată să îmi fie expresia, dar o "puşcărie" mai mare de film nu am văzut. În lipsă de lăudători, Abel îşi ia actori celebri să îi facă sluj pe peliculă, ca să ne arate cât de neînţeles e. E drept, e vulnerabil, plânge, dar... simulat, fals. E vanitos chiar şi când încearcă să pară vanitos arătând că e rău să fii vanitos.

Artistul vrea să ne spună că e aşa mare încât a ajuns să se teamă că ar fi răpit de fane. Neştiind că BTS are asta săptămânal. Că nimeni nu îi înţelege obsesia decât o obsedată. Că viaţa e grea când te anesteziezi constant şi că şi vedetele au probleme reale, cu vocea, gâtul, fostele iubite, înecul în cadă şi amicii cu sfaturi proaste.

"Hurry Up Tomorrow" e atât de slab încât ar trebui scos urgent din cinema, nefăcând deloc favoruri carierei lui Abel Tesfaye. Posibil să nu îl mai ascult în viitorul apropiat. Şi de la "Starboy" încoace... să fim sinceri... nu prea a mai livrat.