Peter Green se năştea pe 29 octombrie 1946 în Londra. A fost un compozitor şi chitarist blues rock şi fondator al grupului Fleetwood Mac, alături de care a fost introdus în Rock and Roll Hall of Fame în 1998. A pus mâna pe chitară pentru prima oară la vârsta de 10 ani şi în adolescenţă a început să asculte viniluri importate din Statele Unite. I-a studiat pe BB King, Muddy Waters şi Buddy Guy şi a început să improvizeze foarte mult.
Cariera sa de muzician începea totuşi din postura de basist, până ce o întâlnire cu Eric Clapton l-a făcut să treacă la chitară. Tânărul Peter, văzându-l pe Eric în acţiune cu John Mayall & Bluesbreakers a fost atât de fascinat de reprezentaţia sa la o chitară Les Paul încât a decis să urmeze aceeaşi rută. Mai multe decât atât, avea să îi ia locul lui Clapton în trupa Bluesbreakers, iar fanii au strâmbat din nas la început, dar ulterior au început să îl adore, după reprezentaţii fabuloase. Porecla lui Green devenise "The Green God".
În 1967 a format trupa Fleetwood Mac, alături de basistul Jon McVie şi Mick Fleetwood. Aici a început de fapt legenda lui Peter Green, care a compus "Black Magic Woman" inspirat de latin blues, în vreme ce riff-urile din "Oh Well" ne arătau că artistul ştie să se exprime şi în segmentul mai heavy al rock-ului. Peter Green părăsea formaţia în 1970, în mijlocul unei crize de paranoia şi schizofrenie provocată de droguri. Muzicianul a petrecut ceva vreme în spitale psihiatrice şi a făcut terapie electroconvulsivă.
De abia la finalul anilor '70 a început muzicianul să activeze din nou. A produs o serie de albume solo, începând cu "In the Skies" din 1979 şi a avut chiar o apariţie pe albumul dublu Fleetwood Mac "Tusk", pe piesa "Brown Eyes". În anii '90 lua fiinţă trupa Peter Green Splinter Group, cu implicarea lui Nigel Watson şi Cozy Powell, iar acest grup a lansat 9 albume între 1997 şi 2004.
La începutul anilor 2000 apăruseră zvonuri despre o reuniune a turpei Fleetwood Mac în componenţa iniţială, inclusiv Peter Green şi Jeremy Spencer, Stevie Nicks dar proiectul nu s-a mai concretizat. Pe parcursul carierei sale, Peter a fost mai degrabă interesat să transmită emoţii, decât să îşi dovedească virtuozitatea la chitară. Avea un blues întunecat şi o tonalitate specială, resimţită cel mai bine pe piesa "The Supernatural", compusă pentru trupa Bluesbreakers şi albumul "A Hard Road" din 1967.
Printre artiştii care l-au citat pe Green ca influenţă se numără Gary Moore, Joe Perry, Andy Powell şi Noel Gallagher.
