În vârstă de 92 de ani, muzicianul s-a stins din viață în urma unei pneumonii cauzată de COVID-19. Decesul artistului a fost confirmat de fiul acestuia, Josh Konitz, în publicația NPR: National Public Radio.
Unul dintre cei mai particulari saxofonişti alto şi unul dintre puţinii artişti care în anii '50 nu urmau influenţele lui Charlie Parker, Lee Konitz a avut dintotdeauna o curiozitate muzicală ieşită din comun ce l-a împins constant spre experimente sonore de succes.
La începutul anilor '50 a început să îşi caute propriul drum în cariera jazzistică. În anii '60 devenea deja un nume consacrat al "cool jazzului", iar stilul său a influențat și va influența în continuare din ce în ce mai mulţi artişti. A cântat cu numeroase legende ale jazzului precum Chet Baker, Henri Renaud, Clare Fischer, Albert Mangelsdorff, iar în 1992 a câștigat prestigiosul Jazzpar Prize.
Dragostea pentru improvizație
Konitz și-a dedicat viața în crearea unor partituri muzicale surprinzătoare. Aplecarea pentru improvizație a luat naștere în adolescență, atunci când artistul a petrecut trei ani studiind și cântând alături de pianistul Lennie Tristano.
Într-o carieră care a cuprins șapte decenii, el a improvizat într-o sumedenie de înregistrări, în diferite formule, de la trupe mari, la duete. În anii '80, saxofonistul a înregistrat un album cu pianistul Dan Tepfer. Materialul este constituit din melodii improvizate, fără ritmuri sau armonii predeterminate.
Colaborarea cu Miles Davis
Lee Konitz a făcut parte din una dintre cele mai emblematice sesiuni de înregistrare din istoria jazzului. În 1949 și 1950, a colaborat cu Miles Davis și cu alți șapte muzicieni în crearea unui nonet. Piesele ce au luat naștere atunci compun albumul "Birth of the Cool", lansat în 1957.
Lee Konitz a vizitat România în 2018, în cadrul stagiunii de jazz Artist in Residence. Artistul a fost acompaniat de Florian Weber (pian), Jeremy Stratton (contrabas) și George Schuller (tobe).
