Foo Fighters și un copil de 10 ani cântă "Enter Sandman" de la Metallica - VIDEO
Invitat pe scenă la un concert Foo Fighters, un copil de 10 ani a optat să cânte la chitară o piesă de la Metallica. Publicul a fost în delir, momentul ajungând la scurtă vreme pe YouTube, filmat de către unul dintre spectatori.
În vreme ce concursurile de talente scot la iveală tineri artiști în urma unui proces riguros de selecție, Dave Grohl de la Foo Fighters își folosește intuiția, iar rezultatul este spectaculos.
Collier Cash Rule, un puști de 10 ani, a fost invitat pe scenă de solistul Foo Fighters în cadrul concertului pe care trupa l-a susținut recent în Kansas City, Missouri. Întrebat dacă știe să cânte la chitară, Collier a răspuns afirmativ fără rețineri, deși se afla în fața a peste 15.000 de fani Foo Fighters.
Puștiul a continuat să dea dovadă de și mai mult curaj, când, întrebat de Dave Grohl ce piese știe, nu a ales o melodie de la Foo Fighters, ci a altei trupe.
”Știu o grămadă de piese Metallica”, a răspuns Collier.
Grohl a acceptat bucuros provocarea și i-a înmânat chitara sa lui Collier. Puștiul nu a dezamăgit. A început să cânte la chitară ”Enter Sandman”, iar Dave Grohl a preluat vocea, spre încântarea publicului.
VIDEO: Foo Fighters și un copil de 10 ani cântă "Enter Sandman" de la Metallica
Intrigat de talentul și dezinvoltura lui Collier, Dave Grohl l-a întrebat pe puști ce alte piese de la Metallica mai știe. Acesta a început să cânte “Welcome Home (Sanitarium)”, publicul aprobându-l prin aplauze puternice.
Cucerit de Collier, Grohl a făcut apoi o glumă pe seama lui Ed Sheeran, care concerta în același oraș, într-o altă locație.
”Ed Sheeran cântă în seara asta peste drum, dar nu îl face pe Collier”, a declarat Dave Grohl, râzând.
Puștiul primește chitara lui Dave Grohl
La finalul momentului, Dave Grohl i-a dăruit lui Collier chitara sa, puștiul părăsind scena în aplauzele furtunoase ale publicului.
”Dacă găsesc chitara aia pe eBay săptămâna viitoare, am să te găsesc Collier”, i-a strigat Grohl de la microfon, stârnind râsetele publicului.
Concertul în cadrul căruia Collier a primit chitara lui Grohl face parte din turneul Foo Fighters de promovare a celui mai recent album, ”Concrete and Gold”. Lansat în septembrie 2017, discul s-a plasat pe prima poziție în topul american Billboard 200, primind review-uri foarte bune și din partea criticilor.
Foo Fighters lansează piesa “Asking for a Friend”, cu ton mai întunecat
Foo Fighters deschid un nou capitol în istoria lor cu lansarea piesei “Asking for a Friend” – o compoziție intensă, cu un ton mai întunecat și o energie explozivă, în stilul clasic al trupei conduse de Dave Grohl. Odată cu noul single, formația a confirmat și un turneu nord-american de amploare, programat între 4 august și 26 septembrie 2026.
“Asking for a Friend” vine după succesul piesei “Today’s Song” și marchează o revenire în forță la sunetul brut, încărcat de emoție și riffuri grele. Melodia pornește lent, cu o atmosferă ca de film, pentru ca apoi să explodeze într-un refren plin de neliniște și intensitate: „What is real? I’m asking for a friend…”. Finalul abrupt, dominat de vocea sfâșiată a lui Grohl și de un crescendo instrumental spectaculos, aduce aminte de perioada de aur a Foo Fighters, dar cu o maturitate nouă în expresie.
Într-un mesaj publicat pe rețelele trupei, Dave Grohl a vorbit despre inspirația din spatele piesei și despre noul drum pe care Foo Fighters îl urmează:
„‘Asking for a Friend’ este o melodie pentru cei care au așteptat răbdători în frig, bazându-se doar pe speranță și credință, căutând dovada că soarele va răsări din nou. Este doar una dintre multele piese care urmează.” Grohl a povestit și despre prietenia sa de lungă durată cu Josh Homme, liderul Queens of the Stone Age: „În 1992, l-am văzut prima oară pe Josh cântând cu Kyuss. De atunci, am împărțit unele dintre cele mai frumoase momente muzicale ale vieții mele. E o bucurie uriașă să împărțim din nou scena.”
După o perioadă de schimbări, inclusiv plecarea toboșarului Josh Freese și venirea lui Ilan Rubin (Nine Inch Nails), trupa pare să fi redescoperit o nouă energie. Foo Fighters au revenit recent pe scenă cu o serie de concerte-surpriză și un EP live caritabil, iar “Asking for a Friend” confirmă că formația e pregătită să intre într-o nouă etapă creativă.
Turneul nord-american Foo Fighters din 2026 va fi primul din ultimii doi ani în care Foo Fighters cântă în stadioane, după seria de concerte “Everything or Nothing At All” care a epuizat arene din toată lumea. Cu “Asking for a Friend”, Dave Grohl, Pat Smear, Nate Mendel, Chris Shiflett, Rami Jaffee și Ilan Rubin oferă fanilor o doză de rock autentic, între melancolie și catharsis — o promisiune că soarele chiar a început să răsară din nou pentru Foo Fighters.
Recenzie serial Alien: Earth – între cinema de calitate și o coloană sonoră care face istorie
Universul Alien nu moare niciodată, ci se reinventează. Alien: Earth, serialul ajuns pe Disney+ pe 13 august 2025, e dovada clară că franciza nu își caută doar trecutul, ci și un nou viitor. După prequel-urile controversate Prometheus și Covenant, și după întoarcerea la origini cu Romulus în 2024, acum avem parte de un experiment ambițios: o poveste întinsă pe opt episoade, plasată la doi ani înainte de primul film semnat Ridley Scott în 1979. Se vede pe Disney+.
De la bun început, tonul e diferit. Serialul nu are răbdarea filmelor clasice de a construi suspansul lent, ci aruncă în fața publicului spectacolul întreg: xenomorphi, facehuggeri, cadavre, sânge și chiar noi specii de creaturi. Regizorii nu îți dau timp să respiri, iar asta îl apropie mai mult de adrenalina explozivă din Aliens (1986) decât de thrillerul claustrofobic al originalului. Asta înseamnă, pentru unii, mai puțină subtilitate, dar pentru alții – inclusiv pentru mine – o șansă de a vedea universul Alien filtrat prin ritmul alert al serialelor moderne.
Cinematografia: între realism și grotesc stilizat
E de apreciat atenția pentru decoruri și efecte speciale. Coridoarele navelor, lumina rece, modul în care camera insistă pe textura metalică sau pe fluidele organice care însoțesc fiecare atac al creaturilor – toate trimit direct la ADN-ul vizual al francizei. Niciun cadru nu pare ieftin sau reciclat, iar investițiile se simt. Mai mult, modul în care este filmată prăbușirea navei pe Terra aduce un aer de blockbuster hollywoodian, dar păstrează acea estetică industrială care a consacrat saga.
Serialul are însă și un aer mai “curat” decât filmele vechi. Dacă în 1979 Alien-ul se ascundea în umbre, aici monștrii sunt expuși, lumina îi dezvăluie în toată grotesca lor splendoare. Rezultatul este o experiență vizuală mai directă, mai crudă, dar care poate diminua misterul pentru cei obișnuiți cu suspansul clasic.
Actorii și personajele: copii în corpuri adulte și androizi cu suflet
Distribuția e variată, dar două personaje domină: Wendy, primul hibrid – copil transformat într-un corp sintetic adult – și androidul Kirsh, mentorul său rece, interpretat excelent de Timothy Olyphant. Olyphant are o autoritate naturală pe ecran, un amestec de carismă și rigiditate care îl face să fie memorabil chiar și în scenele mai puțin tensionate.
Wendy este cheia emoțională a poveștii. Serialul îți arată grozăviile prin ochii ei, prin inocența și fragilitatea unui copil prins într-un corp artificial. Asta dă serialului o notă de tragedie și de poezie sumbră, contrastând cu brutalitatea scenelor de acțiune. Tot aici apar și fricțiunile: mulți dintre cei aflați în poziții de putere – CEO adolescenți, echipe de salvare cu figuri tinere – pot părea neverosimili. Personal, îmi e greu să cred că un xenomorph ar putea fi intimidat de niște “liceeni” în armură, după ce am crescut cu Ripley și cu veteranii din filmele originale.
Sunetul și coloana sonoră: adevăratul motor al serialului
Dacă imaginea livrează spectacol, sunetul îl ridică la rang de experiență totală. Aici Alien: Earth își arată cel mai clar valoarea. Jeff Russo, cunoscut pentru Fargo și Star Trek: Discovery, semnează un soundtrack de aproape 90 de minute, împărțit în 27 de piese. E o muzică ce respiră universul Alien: teme atmosferice, corzi tensionate, bătăi metalice care amintesc de sunete mecanice, totul construit să creeze disconfort și anticipație. Piese precum “Wendy” sau “Xenomorph” nu sunt doar fundal, ci parte din poveste, amplificând frica și izolarea.
Dar adevărata lovitură o dau așa-numitele “needle-drops” – melodii iconice inserate strategic. Primul episod se încheie cu Black Sabbath – The Mob Rules, iar al doilea cu Tool – Stinkfist. Recunosc, aici sunt subiectiv: Tool e trupa mea preferată și apariția lor în universul Alien mi-a dat senzația că serialul respiră cu adevărat cultura rock, nu doar horrorul. Alegerea unor piese de la Nina Simone sau TV on the Radio arată că showrunnerii nu vor doar să bifeze scene șocante, ci să creeze o identitate sonoră diversă și puternică.
Sunetul ambiental e și el un personaj. Țiuiturile sintetice, respirația înfundată a soldaților în costume, ecoul coridoarelor metalice, toate sunt mixate la perfecție. De multe ori, am simțit că audio-ul transmite mai multă groază decât efectele vizuale. E acel tip de sound design care te face să tresari chiar și atunci când nu se întâmplă nimic pe ecran.
Episodul 3? Metallica cu "Wherever I May Roam"...
Un univers care respiră prin haos
Pe lângă spectacolul horror și intrigile corporatiste (cu adolescenți genii care controlează imperii tehnologice), serialul ridică întrebări despre identitate, conștiință și moralitate. Ce înseamnă să fii uman când corpul tău e artificial? Merită să supraviețuim cu orice preț? Și cât de departe pot merge corporațiile pentru profit? Toate acestea sunt teme recurente, dar filtrate aici prin energia și ritmul unui serial care nu are timp de filosofie lungă, ci aruncă repede întrebările și lasă spectatorul să le rumineze.
Pentru mine, Alien: Earth funcționează. Da, poate nu are suspansul lui Ridley Scott și nici umanitatea lui Ripley, dar oferă o experiență nouă: un SF de acțiune cu accente filosofice, un mix între Aliens și Westworld. E spectaculos vizual, are actori care se ridică peste așteptări și o coloană sonoră care merită ascultată și separat, pe Spotify.
Metallica ar accepta fără rezerve o propunere de a cânta în pauza de la Super Bowl 2026. Potrivit lui Lars Ulrich, ideea de a reprezenta San Francisco printr-un show pe Levi's Stadium îi încântă pe membrii formației.
James Hetfield, solistul Metallica │ FOTO: Ionut Paraschiv / InfoMusic.ro
Ediția din 2026 a finala Ligii Naționale de Fotbal American se anunță incitantă. Deși artistul care va cânta în pauza de la Super Bowl nu a fost încă anunțat, zvonurile de pe internet l-au determinat pe Howard Stern să verifice scenariul în care Metallica ar fi trupa aleasă. Lars Ulrich spune că nu au primit încă nicio propunere, dar că ar accepta-o imediat dacă aceasta ar veni.
"În primul rând, am spune da. În al doilea rând, să ținem acest show în San Francisco ar fi un vis împlinit și ni s-ar potrivi mănușă...Cu siguranță, după ce am reprezentat San Francisco în întreaga lume și am susținut timp de decenii acest oraș, fiind cunoscută dragostea noastră pentru Bay Area, din acest punct de vedere suntem compatibili. În cele din urmă, însă, nu este decizia noastră", a declarat toboșarul Metallica la The Howard Stern Show.
Super Bowl 2026 va avea loc pe 8 februarie, pe Levi's Stadium din Santa Clara, California. Alături de Metallica, pe lista artiștilor vehiculați în online că s-ar afla în atenția celor de la Super Bowl se numără și Jay-Z, Miley Cyrus, Chappell Roan, Oasis, Sabrina Carpenter, Christina Aguilera și Dua Lipa.
Va avea Metallica rezidență în Las Vegas Sphere în 2026?
Howard Stern a verificat cu Lars Ulrich și zvonul privind o viitoare rezidență Metallica în Las Vegas. Toboșarul nici nu a confirmat, dar nici nu a negat.
"Nu voi confirma nimic, pentru că nu există nimic de confirmat. Dar nu voi nega, pentru că suntem cu toții fani ai acestei locații.
Toți managerii și oamenii noștri de producție au fost acolo și s-au uitat la această arenă. Este ceva ce luăm în considerare, (dar) nimic nu este bătut în cuie sau aprobat. Este ceva ce vom analiza la un moment dat, când se va termina turneul din 2026", a detaliat Lars.
Turneul Metallica include și un concert în România. Pe 13 mai 2026, Arena Națională va fi zguduită de cele mai tari piese din discografia trupei. Concertul de la București va beneficia de o producție spectaculoasă, cu o scenă circulară amplasată în centrul terenului de pe Arena Națională. Gojira și Knocked Loose vor cânta în deschidere.
