Au trecut 5 ani de la ultimul album Alice in Chains, iar spiritul trupei a rămas cât se poate de viu. Am mai auzit crâmpeie din acest spirit sonic prin melodiile lansate de chitaristul Jerry Cantrell între timp. Creier al trupei şi şlefuitorul sunetului acestui grup, Jerry poate din câteva note să conjure între sound-ul formaţiei. A făcut asta pe coloana sonoră a lui "John Wick 2" şi recent şi pe coloana "DC's Dark Nights".
Alice in Chains este totuşi un efort de grup. De "Rainier Fog" s-a ocupat producătorul Nick Raskulinecz, care colaborează cu trupa de 10 ani deja. Este totuşi de abia primul LP AiC lansat prin casa de discuri BMG. A fost o revenire la rădăcini, pentru că muzicienii au revenit în Seattle, locul de baştină al grunge-ului. Înregistrările s-au făcut la Studio X, cu aportul chitaristului Chris DeGarmo de la Queensryche pe piesa "Drone".
După o selecţie meticuloasă 10 piese au fost alese pentru "Rainier Fog". Jerry Cantrell a ales piesele cele mai bune după starea pe care o evocă. A declarat într-un interviu cu Rolling Stone că merită scoasă doar muzică pe care poţi dansa, pe care poţi da din cap, care te face să cânţi air guitar şi îţi transmite emoţii. Primul single de pe LP a fost "The One You Know" şi odată cu debutul sau a fost anunţat şi albumul cu câteva luni în urmă.
Pe parcursul verii am putut asculta single-ul "So Far Under", care are un sunet ameninţător şi plin de angoasă. A urmat şi "Never Fade", o creaţie mai prietenoasă cu radio-ul şi care îi lasă şi pe toboşar şi pe basist să se dezlănţuie. E genul de piesă pe care o asculţi în decapotabilă, gonind pe autostrăzile infinite din State. Ar funcţiona şi ca genericul de final al unui film de acţiune.
Singura melodie care a primit un clip dintre cele noi este "The One You Know", care are probabil şi cele mai dure riff-uri. Clipul spune o poveste frenetică, a viciilor şi narcoticelor, a compromisurilor care distrug vieţi şi a suburbiilor murdare.
La 16 ani distanţă de la pierderea legendarului solist Layne Staley, Alice in Chains rezista cu brio şi reuşeşte să evolueze. După un album de revenire în 2009, "Black Gives Way to Blue" şi intrarea într-o viteză superioară cu "The Devil Put Dinosaurs Here", pe "Rainier Fog" suntem într-o viteză de croazieră a unei traiectorii bine fixate de Cantrell şi DuVall. Grunge-ul rămâne în viaţă, dar cu o uşoară notă de optimism de această dată.
Numele albumului vine de la Mount Rainier, un vulcan care se află la 70 de kilometri distanţă de Seattle. Vine pe fondul unei crize a lumii grunge, fără Staley, Cobain, Cornell şi Scott Weiland.
