La aproape două luni de la moartea lui Ozzy Osbourne, MTV adaugă încă un moment emoționant în arhiva cu amintiri a fanilor și apropiaților regretatului vocalist. La gala Video Music Awards de pe 7 septembrie, Steven Tyler și YUNGBLUD au pus în scenă un medley demn de aplauzele iubitorilor de rock și metal. Alături de ai au fost și Joe Perry și Nuno Bettencourt și toți cei prezenți în sală la UBS Arena din New York.

"M-au rugat să-ți aduc un omagiu duminică, la gala VMA. Voi face tot posibilul să te fac mândru, Oz. Urmărește-mă de acolo, de sus. Te iubesc pentru totdeauna", scria Yungblud pe Instagram înainte de gala MTV, într-o postare ce includea și cele două poze alături de Ozzy, făcute la ultimul său concert, Back to the Beginning.

Momentul in memoriam Ozzy Osbourne a inclus fragmente din piesele emblemă "Crazy Train", "Changes" și "Mama, I'm Coming Home". "Cel mai cool moment de la VMA din ultimii 25 de ani", aprecia unul dintre fanii lui Ozzy într-un comentariu la clipul de pe YouTube, altcineva adăugând: "Yungblud îmi dă speranță că această generație va reînsufleți spiritul rock".

VIDEO: Steven Tyler, Joe Perry, YUNGBLLUD & Nuno Bettencourt - Ozzy Tribute Medley la MTV VMA 2025

Ozzy Osbourne a murit pe 22 iulie, lăsând în urma sa o colecție impresionantă de piese, albume și concerte memorabile. Vocalistul Black Sabbath avea 76 de ani, boala Parkinson şi o serie de alte afecţiuni cauzând tragicul eveniment.

Gala MTV VMA 2025 a avut loc duminică seară, pe 7 septembrie, în New York. La eveniment au participat cele mai mari nume din industria muzicală. Printre artiștii care au susținut momente live pe scenă se numără Lady Gaga, Sabrina Carpenter, Mariah Carey și Ricky Martin.

Premiul pentru Piesa Anului a mers la Rose și Bruno Mars, pentru hitul "APT.". Lista câștigătorilor i-a inclus și pe Ariana Grande, Sabrina Carpenter, Lady Gaga, Alex Warren și Coldplay.

De la bun început, tonul e diferit. Serialul nu are răbdarea filmelor clasice de a construi suspansul lent, ci aruncă în fața publicului spectacolul întreg: xenomorphi, facehuggeri, cadavre, sânge și chiar noi specii de creaturi. Regizorii nu îți dau timp să respiri, iar asta îl apropie mai mult de adrenalina explozivă din Aliens (1986) decât de thrillerul claustrofobic al originalului. Asta înseamnă, pentru unii, mai puțină subtilitate, dar pentru alții – inclusiv pentru mine – o șansă de a vedea universul Alien filtrat prin ritmul alert al serialelor moderne.

Cinematografia: între realism și grotesc stilizat

E de apreciat atenția pentru decoruri și efecte speciale. Coridoarele navelor, lumina rece, modul în care camera insistă pe textura metalică sau pe fluidele organice care însoțesc fiecare atac al creaturilor – toate trimit direct la ADN-ul vizual al francizei. Niciun cadru nu pare ieftin sau reciclat, iar investițiile se simt. Mai mult, modul în care este filmată prăbușirea navei pe Terra aduce un aer de blockbuster hollywoodian, dar păstrează acea estetică industrială care a consacrat saga.

Serialul are însă și un aer mai “curat” decât filmele vechi. Dacă în 1979 Alien-ul se ascundea în umbre, aici monștrii sunt expuși, lumina îi dezvăluie în toată grotesca lor splendoare. Rezultatul este o experiență vizuală mai directă, mai crudă, dar care poate diminua misterul pentru cei obișnuiți cu suspansul clasic.

Actorii și personajele: copii în corpuri adulte și androizi cu suflet

Distribuția e variată, dar două personaje domină: Wendy, primul hibrid – copil transformat într-un corp sintetic adult – și androidul Kirsh, mentorul său rece, interpretat excelent de Timothy Olyphant. Olyphant are o autoritate naturală pe ecran, un amestec de carismă și rigiditate care îl face să fie memorabil chiar și în scenele mai puțin tensionate.

Wendy este cheia emoțională a poveștii. Serialul îți arată grozăviile prin ochii ei, prin inocența și fragilitatea unui copil prins într-un corp artificial. Asta dă serialului o notă de tragedie și de poezie sumbră, contrastând cu brutalitatea scenelor de acțiune. Tot aici apar și fricțiunile: mulți dintre cei aflați în poziții de putere – CEO adolescenți, echipe de salvare cu figuri tinere – pot părea neverosimili. Personal, îmi e greu să cred că un xenomorph ar putea fi intimidat de niște “liceeni” în armură, după ce am crescut cu Ripley și cu veteranii din filmele originale.

Sunetul și coloana sonoră: adevăratul motor al serialului

Dacă imaginea livrează spectacol, sunetul îl ridică la rang de experiență totală. Aici Alien: Earth își arată cel mai clar valoarea. Jeff Russo, cunoscut pentru Fargo și Star Trek: Discovery, semnează un soundtrack de aproape 90 de minute, împărțit în 27 de piese. E o muzică ce respiră universul Alien: teme atmosferice, corzi tensionate, bătăi metalice care amintesc de sunete mecanice, totul construit să creeze disconfort și anticipație. Piese precum “Wendy” sau “Xenomorph” nu sunt doar fundal, ci parte din poveste, amplificând frica și izolarea.

Dar adevărata lovitură o dau așa-numitele “needle-drops” – melodii iconice inserate strategic. Primul episod se încheie cu Black Sabbath – The Mob Rules, iar al doilea cu Tool – Stinkfist. Recunosc, aici sunt subiectiv: Tool e trupa mea preferată și apariția lor în universul Alien mi-a dat senzația că serialul respiră cu adevărat cultura rock, nu doar horrorul. Alegerea unor piese de la Nina Simone sau TV on the Radio arată că showrunnerii nu vor doar să bifeze scene șocante, ci să creeze o identitate sonoră diversă și puternică.

Sunetul ambiental e și el un personaj. Țiuiturile sintetice, respirația înfundată a soldaților în costume, ecoul coridoarelor metalice, toate sunt mixate la perfecție. De multe ori, am simțit că audio-ul transmite mai multă groază decât efectele vizuale. E acel tip de sound design care te face să tresari chiar și atunci când nu se întâmplă nimic pe ecran.

Episodul 3? Metallica cu "Wherever I May Roam"...

Un univers care respiră prin haos

Pe lângă spectacolul horror și intrigile corporatiste (cu adolescenți genii care controlează imperii tehnologice), serialul ridică întrebări despre identitate, conștiință și moralitate. Ce înseamnă să fii uman când corpul tău e artificial? Merită să supraviețuim cu orice preț? Și cât de departe pot merge corporațiile pentru profit? Toate acestea sunt teme recurente, dar filtrate aici prin energia și ritmul unui serial care nu are timp de filosofie lungă, ci aruncă repede întrebările și lasă spectatorul să le rumineze.

Pentru mine, Alien: Earth funcționează. Da, poate nu are suspansul lui Ridley Scott și nici umanitatea lui Ripley, dar oferă o experiență nouă: un SF de acțiune cu accente filosofice, un mix între Aliens și Westworld. E spectaculos vizual, are actori care se ridică peste așteptări și o coloană sonoră care merită ascultată și separat, pe Spotify.

Introducerea lui Ozzy Osbourne în Rock & Roll Hall of Fame din 2024 a fost un moment emoționant pentru artist și apropiații săi. Muzicieni din prima ligă au venit la ceremonia din octombrie anul trecut pentru a-i aduce un tribut, momentul de atunci fiind și mai emoționant în lumina tragicului eveniment de pe 22 iulie.

Ozzy Osbourne: "Fanii mei au fost atât de loiali de-a lungul anilor, încât nici nu pot să le mulțumesc îndeajuns"

"Aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care m-au votat pentru a intra în Rock And Roll Hall Of Fame ca artist solo. Mulțumesc din suflet. Mulțumesc. Mulțumesc. Mulțumesc.

Fanii mei au fost atât de loiali de-a lungul anilor, încât nici nu pot să le mulțumesc îndeajuns. Am avut norocul de a cânta de-a lungul anilor cu unii dintre cei mai mari chitariști ai lumii, cei mai mari toboșari, și cei mai mari basiști, iar o parte dintre ei sunt aici acum.

Dar trebuie neapărat să-l menționez pe Randy Rhoads (fostul chitarist al lui Ozzy). Dacă nu ar fi fost Randy Rhoads, nu cred că aș sta aici acum. Și mai presus de asta, trebuie să o menționez și pe soția mea, Sharon. Mi-a salvat viața. Iar nepoții și copiii mei la fel. Îi iubesc pe toți", spunea Ozzy Osbourne în discursul său de mulțumire din 2024.

Urma apoi un show live incendiar, pe scenă urcând muzicieni de excepție:

• Chad Smith & Robert Trujillo,
• Billy Idol,
• Adam Wakeman,
• Andrew Watt,
• Steve Stevens,
• Zakk Wylde,
• Jelly Roll,
• Maynard James Keenan
• Wolfgang Van Halen.

Clipul All Star Tribute de la ceremonia de introducere a lui Ozzy Osbourne în Hall of Fame a circulat pentru o perioadă în online, însă la o calitate proastă. Videoclipul oficial a fost publicat ieri, la scurtă vreme de la moartea muzicianului.

Setlist All Star Tribute la ceremonia Rock & Roll Hall of Fame 2024:

• 0:00 Jack Black & Ozzy intro
• 0:21 "Crazy Train"
• 2:44 "Mama, I'm Coming Home"
• 6:09 "No More Tears

VIDEO: Tribut pentru Ozzy Osbourne la ceremonia Rock & Roll Hall of Fame din 2024

Pe 22 iulie Ozzy Osbourne a murit, lăsând în urma sa o colecție impresionantă de piese, albume și concerte memorabile. Vocalistul Black Sabbath avea 76 de ani, boala Parkinson şi o serie de alte afecţiuni cauzând tragicul eveniment.

Ultimul show al lui Ozzy alături de colegii din Black Sabbath, Back to the Beginning, avea loc cu doar două săptămâni înainte de moartea sa, reunind pe scenă cei mai mari muzicieni din lume. Metallica, Guns N' Roses, Slayer, TOOL, Pantera, Alice în Chains s-au numărat printre trupele care au fost alături de Ozzy în cadrul acestui ultim show, un eveniment de 4 ore alături de prieteni și un real maraton de piese emblemă și amintiri frumoase.