Încă din primele minute a devenit clar că nu asistam doar la un nou popas dintr-un turneu mondial, ci la celebrarea unuia dintre cele mai importante cataloage din istoria muzicii rock, interpretat de o trupă care știe și astăzi exact cum să domine un stadion întreg. Cu o producție gigantică, refrene cântate la unison și riff-uri accelerate, Iron Maiden au oferit spectacolul monumental pe care publicul îl așteapta de la ei, dar cu o intensitate și o convingere pe care multe trupe mai tinere cu greu le-ar putea egala.

Anthrax au deschis seara cu un set foarte bine închegat și intens, încălzind publicul încă dinainte ca Iron Maiden să intre într-o succesiune neîntreruptă de clasice care abia au lăsat stadionul să respire. Însă ceea ce a făcut concertul cu adevărat special nu au fost doar piesele cunoscute, ci ambiția setlistului în sine. În loc să mizeze exclusiv pe hituri evidente, Iron Maiden au ales să își asume riscul unei abordări mai complexe, explorând zona lor cea mai progresivă și teatrală. "Infinite Dreams", "Seventh Son of a Seventh Son" și monumentalul "Rime of the Ancient Mariner" au arătat o trupă aflată într-o formă creativă impecabilă, capabilă să îmbine spectacolul de stadion cu complexitatea lor cinematică.

Bruce Dickinson a rămas punctul central incontestabil al spectacolului (teatral, carismatic și într-o mișcare continuă), în timp ce Steve Harris a ancorat întreaga prestație prin liniile de bass inconfundabile, alerte și propulsive, care au construit de-a lungul anilor identitatea Iron Maiden. Finalul a venit în trei mișcări clare: "Aces High" a deschis ultima linie cu o energie tăioasă, "Fear of the Dark" a topit distanța dintre scenă și public într-o singură voce, iar "Wasted Years" a lăsat totul să se stingă natural, fără punct final, doar cu rezonanța unei seri care încă mai continuă în eter.

Iron Maiden au demonstrat încă o dată că rămân o excepție în muzica heavy metal: o trupă capabilă să transforme un stadion cu zeci de mii de oameni într-o experiență care se simte, paradoxal, extrem de personală.

Setlist concert Iron Maiden la București

1. Murders in Rue Morgue
2. Wrathchild
3. Killers
4. Phantom of the Opera
5. The Number of the Beast
6. Infinite Dreams
7. Powerslave
8. 2 Minutes to Midnight
9. Rime of the Ancient Mariner
10. Run to the Hills
11. Seventh Son of a Seventh Son
12. The Trooper
13. Hallowed By Thy Name
14. Iron Maiden
15. Aces High
16. Fear of the Dark
17. Wasted Years

Kimaro Festival revine cu o nouă ediție, programată pentru 12-14 iunie în Piața Constituției din București. Unii dintre cei mai îndrăgiți artiști români au acceptat invitația de a urca pe scenă și de a susține concerte de neuitat.

Accesul este gratuit

IMPORTANT! Accesul la eveniment se va face DOAR cu pass pe care îl poți descărca gratuit online. Tot aici, vei găsi puse la vânzare abonamente VIP la prețul de 199 lei ce includ: acces prioritar în locație, platformă dedicată cu cea mai bună vizibilitate a scenei, un pahar de vin la alegere (alb, rosé sau roșu) și un bar dedicat

Acces minori:

Copiii sub 7 ani nu au nevoie de bilet separat. În cazul în care copilul are peste 7 ani, este necesar să fie descărcat un pass gratuit și pentru acesta.

Program Kimaro Festival 2026

Vineri, 12 iunie

• Mario
• Theo Rose
• Robin and the Backstabbers

Sâmbătă, 13 iunie

• Alex Velea
• Ștefan Bănică
• Lupii lui Calancea

Duminică, 14 iunie

• Smiley
• Bere Gratis
• Trooper

Mai multe despre artiștii care vor urca pe scena Kimaro Festival 2026

Mario aka Mario Fresh și-a început cariera devreme, participând la competiții vocale și emisiuni precum Românii au talent. Din 2014, a lansat hituri precum "Solo", "Brațe străine", featuring Andra, "Caliente" și "Săracă inima mea". Una dintre cele mai remarcabilte reușite de până acum a venit în 2022, când piesa "Necesar" în colaborare cu Renvtø a strâns peste 80 de milioane de stream-uri și a urcat pe primul loc în topurile românești timp de mai multe luni. Melodia s-a bucurat de succes și în străinătate, ocupând poziții fruntașe în topurile din mai multe țări.

Theo Rose este una dintre cele mai populare și versatile artiste din România. Cu o carieră în continuă ascensiune, Theo a reușit să cucerească inimile publicului cu numeroase piese și colaborări de impact precum: "Roata", cu Damian Drăghici, "Stinge Luminile" (OST Miami Bici 2) cu Irina Rimes, "Ca-n România" cu MIRA și "Sângele Frate Nu Te Face" (OST Clanul) cu IAN.

Printre piesele care au s-au remarcat în ultimii ani se numără colaborarea cu Smiley pentru melodia "Ultimul Dans", și featuring-ul cu Andrei Ursu pentru "Noaptea ne fură iubiri", piesă care a staționat 21 de săptămâni în topul celor mai ascultate piese de la radio. De asemenea, piesa "Nu mă duc la club", alături de DOMINO și Alessanda, a ajuns în Top 10 Media Forest, devenind virală și pe platforma TikTok.

Adunați în 2010 de către solistul și compozitorul Andrei Robin Proca după o călătorie solitară de o săptămână prin Munții Călimani, Robin and the Backstabbers își descriu muzica drept "pop melodramatic". Nu au ajuns o trupă de coveruri după albumul "Graceland" al lui Paul Simon, așa cum își imaginau la început, dar au reușit să ia pe sus scena de muzică alternativă din România cu melanjul lor de rock eclectic și versuri moderniste, criptice.

Alex Velea a devenit cunoscut publicului larg cu hit-ul "Yamasha", dar și cu "Ce ți-aș face (Selecta)" alături de Anda Adam. Abordarea sa muzicală, marcată de influențe pop, r&b, hip-hop, latino și dance, a cucerit ascultătorii.

De-a lungul timpului, Alex Velea ca lucrat cu artiști ca Smiley, Antonia, Lino Golden sau Mario Fresh. Și-a dat interesul în a promova o nouă generație de cântăreți, astfel că a pus bazele casei de discuri Golden Boy Society.

Actor, compozitor, interpret, regizor, personalitate tv, producător, cu o carieră de peste 35 de ani, Ștefan Bănică este unul dintre cei mai complecși și iubiți artiști români. A deschis drumul producțiilor muzicale de amploare din România. Numeroase albume de studio, zeci de videoclipuri muzicale, peste 30 de roluri în film și teatru și nenumărate alte premii și distincții ce vin în completarea palmaresului său impresionant, Ștefan Bănică reprezintă un adevarat brand în showbiz-ul românesc.

Trupa fondată de Alex Calancea electrizează folclorul moldovenesc cu rock, funk, chiuituri și energie teatrală. Muzicienii au colaborat cu Surorile Osoianu și Guz au susținut spectacole ample la Sala Palatului și în Chișinău și recent au prezentat "VOIEVOD", o rock-opera coregrafică, ce a combinat muzica simfonică, rock-ul, folclorul, dansul și teatrul într-un spectacol-concept construit în jurul ideilor de cădere, ridicare, credință și identitate. Proiectul a fost ulterior transpus și într-un film-concert și a consolidat stilul cinematic și teatral care definește astăzi universul artistic Lupii lui Calancea.

Smiley a devenit cunoscut la începutul anilor 2000 ca membru al trupei Simplu, una dintre cele mai populare formații de breakdance și hip-hop din România. În 2008, și-a lansat primul album solo, "În lipsa mea", urmat de "Plec pe Marte" (2010), "Acasă" (2013) și "Confesiune" (2017). Pasiunea lui pentru muzică a fost consolidată de înființarea casei de producție HaHaHa Production, care a lansat numeroși cântăreți de succes. Smiley a colaborat cu o suită de artiști, atât ca interpretare, cât și ca producător/compozitor. Recent, artistul a lucrat alături de Alex Velea și Connect-R la un album de studio.

Încă de la înființare, Bere Gratis s-a impus rapid pe scena muzicală autohtonă printr-un sound melodic, versuri sensibile și un stil care combină rock-ul alternativ cu accente pop și romantice. De-a lungul anilor, formația a lansat o serie de albume devenite repere pentru publicul din România, printre care "Vino mai aproape", "Post Restant", "Revoluție de catifea", "Pe marele ecran" sau "Tonomatul de vise". Piese precum "Vino mai aproape", "Poveste de oraș", "Ultrafete" sau "La tine aș vrea să vin" au fost intens difuzate la radio și au devenit imnurile mai multor generații de ascultători.

Trooper este printre cele mai de succes trupe din România, având o carieră de 30 de ani fără pauze. Formația a influențat generații întregi de muzicieni și fani, a împărțit scena cu Iron Maiden, Scorpions, Judas Priest, Whitesnake, Deep Purple, Europe, Prodigy, Manowar, WASP, Sepultura, iar fiecare album lansat conține piese care au devenit adevărate imnuri pentru iubitorii de rock.

Iron Maiden vine la noi pentru a şaptea oră în ultimii 30 de ani. Ultima dată au fost la Romexpo în 2022, apoi fuseseră în Constituţiei în 2013. S-au oprit şi pe la Cluj în 2010 şi la Stadionul Cotroceni în 2008. Poate vă amintiţi şi de concertul din 1995 la Sala Polivalenta cu Blaze Bayley la voce. Bun, acum suntem în perioada turneului Run For Your Lives, iar setlist-ul din Grecia a fost generos. A inclus 14 piese, plus 3 bis-uri.

S-au auzit clasice precum "Phantom of the Opera", dar şi "The Trooper". Plus "Hallowed be Thy Name". "2 Minutes to Midnight" era la rândul său acolo, iar "Fear of the Dark" a fost lăsată pentru bis.

Iată setlist-ul complet din Grecia:

1. “Doctor Doctor” (intro – UFO song)
2. “The Ides of March”
3. “Murders în the Rue Morgue”
4. “Wrathchild”
5. “Killers”
6. “Phantom of the Opera”
7. “The Number of the Beast”
8. “Infinite Dreams” (prima interpretare din 1988)
9. “Powerslave”
10. “2 Minutes to Midnight”
11. “Rime of the Ancient Mariner”
12. “Run to the Hills”
13. “Seventh Son of a Seventh Son”
14. “The Trooper”
15. “Hallowed Be Thy Name”
16. “Iron Maiden”

Bis:

17. “Churchill’s Speech”
18. “Aces High”
19. “Fear of the Dark”
20. “Wasted Years”

Outro:

Always Look on the Bright Side of Life” (Monty Python)

Turneul “Run For Your Lives” a fost gândit special ca o celebrare a primelor 9 albume și a celor 50 de ani de existență ai trupei. Faptul că apar “Murders în the Rue Morgue”, “Killers” și “Phantom of the Opera” arată că trupa își respectă inclusiv perioada cu Paul Di’Anno, nu doar era Bruce Dickinson. Asta e important emoțional pentru fani, pentru că primele două albume au definit sound-ul: punk, horror, bas galopant și energie de pub londonez murdar.

Cea mai mare surpriză este însă “Infinite Dreams”. Piesa e de pe albumul Seventh Son of a Seventh Son din 1988 și nu mai fusese cântată live din acel an.

Finalul cu “Wasted Years” e perfect ales. Piesa din 1986 e despre timp, regret și faptul că viața trece prea repede. Pentru o trupă aflată la 50 de ani de existență, mesajul devine aproape autobiografic.