“Asking for a Friend” vine după succesul piesei “Today’s Song” și marchează o revenire în forță la sunetul brut, încărcat de emoție și riffuri grele. Melodia pornește lent, cu o atmosferă ca de film, pentru ca apoi să explodeze într-un refren plin de neliniște și intensitate: „What is real? I’m asking for a friend…”. Finalul abrupt, dominat de vocea sfâșiată a lui Grohl și de un crescendo instrumental spectaculos, aduce aminte de perioada de aur a Foo Fighters, dar cu o maturitate nouă în expresie.

Într-un mesaj publicat pe rețelele trupei, Dave Grohl a vorbit despre inspirația din spatele piesei și despre noul drum pe care Foo Fighters îl urmează:

„‘Asking for a Friend’ este o melodie pentru cei care au așteptat răbdători în frig, bazându-se doar pe speranță și credință, căutând dovada că soarele va răsări din nou. Este doar una dintre multele piese care urmează.” Grohl a povestit și despre prietenia sa de lungă durată cu Josh Homme, liderul Queens of the Stone Age: „În 1992, l-am văzut prima oară pe Josh cântând cu Kyuss. De atunci, am împărțit unele dintre cele mai frumoase momente muzicale ale vieții mele. E o bucurie uriașă să împărțim din nou scena.”

După o perioadă de schimbări, inclusiv plecarea toboșarului Josh Freese și venirea lui Ilan Rubin (Nine Inch Nails), trupa pare să fi redescoperit o nouă energie. Foo Fighters au revenit recent pe scenă cu o serie de concerte-surpriză și un EP live caritabil, iar “Asking for a Friend” confirmă că formația e pregătită să intre într-o nouă etapă creativă.

Turneul nord-american Foo Fighters din 2026 va fi primul din ultimii doi ani în care Foo Fighters cântă în stadioane, după seria de concerte “Everything or Nothing At All” care a epuizat arene din toată lumea. Cu “Asking for a Friend”, Dave Grohl, Pat Smear, Nate Mendel, Chris Shiflett, Rami Jaffee și Ilan Rubin oferă fanilor o doză de rock autentic, între melancolie și catharsis — o promisiune că soarele chiar a început să răsară din nou pentru Foo Fighters.

Slipknot și-au făcut intrarea în clubul pieselor cu peste 1 miliard de stream-uri pe Spotify cu hit-ul "Duality". Următoarele la rând pentru trecerea acestui prag sunt "Psychosocial" (peste 764 de milioane de stream-uri) și "Before I Forget" (peste 667 de milioane).

Lansat în 2004 ca prim single de pe albumul Vol. 3: (The Subliminal Verses), "Duality" a devenit rapid unul dintre cele mai reprezentative cântece pentru trupa americană. Muzical, îmbină agresivitatea specifică nu metalului cu riffuri mai melodice, în timp ce versurile explorează luptele interioare, durerea și modul în care emoțiile intense pot fi eliberate.

În timp ce melodia a depășit 1 miliard de stream-uri pe Spotify, videoclipul muzical a cumulat peste 459 de milioane de vizualizări pe YouTube. Regizat de Tony Petrossian, clipul surprinde energia haotică a universului muzical Slipknot, cu fani năvălind într-o casă și distrugând-o în timp ce formația cântă.

VIDEOCLIP: Slipknot - Duality

Bazele Slipknot au fost puse în 1995 de Shawn Crahan, Anders Colsefni și Paul Gray. Componența trupei s-a modificat constant, Shawn rămânând singurul membru original care mai urcă pe scenă alături de formație. De-a lungul carierei, Slipknot a fost nominalizată la 10 Premii Grammy. Membrii trupei au reușit să și câștige în 2006 cu "Before I Forget", nominalizare pentru Best Metal Performance. În plus, artiștii din Iowa au câștigat de șapte ori Kerrang! Awards, de patru ori Metal Hammer Golden God Awards și de cinci ori Revolver Golden God Awards.

Ca orice formație care a avut un impact major asupra culturii muzicale, Slipknot nu a fost scutita de controverse. În 2003, doi tineri au dat vina pe versurile piesei "Disasterpiece" pentru o crimă comisă, iar apoi, diferite alte episoade de violență au fost văzute ca fiind influențate de muzica Slipknot. Vorbind despre formațiile care și-au pus amprenta asupra lor, membrii trupei au declarat că stilul Slipknot s-a născut și datorita faptului că fiecare muzician în parte a fost influențat de diferiți artiști, de la Jimi Hendrix la Pantera, de la Johnny Cash la Mayhem sau de la Bestie Boys la Cannibal Corpse. După 25 de ani de activitate și șapte albume de studio lansate, Slipknot și-a câștigat locul în galeria formațiilor legendare ale scenei metal internaționale, iar acum au ajuns la rândul lor să influențeze o mulțime de artiști din întreaga lume.

Ediția aniversară de prim album Slipknot include mixuri rare și demouri originale înregistrate înainte ca trupa să intre în studio cu producătorul Ross Robinson la Indigo Ranch. Setul conține 6 LP-uri, în diverse variante — inclusiv o ediție limitată de 1899 de viniluri „sângerii” și o versiune exclusivă de 100 de viniluri umplute cu sânge sintetic, vândute direct pe site-ul 742617000027.net — care s-a blocat în câteva secunde de la lansare.

Pe lângă albumul original, reeditarea mai aduce mixuri alternative realizate de Jay Baumgardner și Ulrich Wild, dar și înregistrări live din 1999 și 2000, extrase din primele turnee mondiale ale trupei. Materialul live provine dintr-un concert la Webster Theater din Connecticut, dar și din show-uri susținute în Marea Britanie și Iowa, în perioada când SLIPKNOT începea să-și formeze reputația explozivă de pe scenă.

Albumul „Slipknot” a primit discul de platină și a fost considerat de mulți critici drept o declarație de război față de convențiile metalului de la sfârșitul anilor ’90. Deși violența sonoră a fost esențială, succesul real a venit din coerența și intensitatea compozițiilor. La 25 de ani distanță, SLIPKNOT încă explorează același filon artistic: brut, nefiltrat, și direct conectat cu fanii, așa cum reiese și din lansarea acestui box set.

Pe lângă reeditarea albumului, SLIPKNOT a publicat în avanpremieră demo-ul piesei „Prosthetics”, înregistrat înainte ca trupa să intre în studio. Lansarea se vrea mai mult decât un simplu tribut — este o radiografie completă a unui moment de cotitură în istoria metalului contemporan. În paralel cu lansarea aniversară, membrii trupei rememorează perioada formativă în care SLIPKNOT s-a conturat nu doar ca identitate sonoră, ci și ca forță vizuală și culturală.

Jim Root, chitaristul formației, recunoaște că nu aveau așteptări uriașe la debut — ci doar dorința ca muzica lor să ajungă la oameni. Iar ceea ce a urmat a fost mai mult decât succes comercial: a fost apariția unei comunități devotate, cu propriile reguli, simboluri și intensități. Cultura „maggot” a devenit un fenomen intergenerațional, iar această ediție aniversară nu e doar pentru nostalgici, ci pentru oricine vrea să înțeleagă de unde a pornit totul.