Acest tribut combină respectul pentru tradiția regală britanică cu reverența față de un showman care a redefinit ideea de spectacol live. Designul monedei îl surprinde pe Freddie în plină ascensiune scenică, exact cum l-au cunoscut milioanele de fani: flamboiant, carismatic, imposibil de ignorat.

Portretul este însoțit de semnătura lui emblematică, iar detaliile vizuale spun o poveste hipnotică. Motivul muzical care înconjoară marginea monedei face trimitere la faimoasa sa plajă vocală de patru octave, în timp ce modelul inspirat de brățara cu ținte din outfitul Live Aid 1985 reînvie momentul considerat adesea cel mai spectaculos live din istoria muzicii rock. Unele variante ale monedei adaugă și un accent cromatic, colorând celebra geacă galbenă, pentru a reda vibrato-ul inconfundabil al prezenței sale scenice.

Lansarea vine într-un an cu semnificație dublă: 40 de ani de la Live Aid și 40 de ani de la primul său album solo, Mr. Bad Guy. Moneda este un reminder al versatilității artistice, al ambiției de a depăși bariere și de a se reinventa constant, fie ca parte din QUEEN, fie în proiectele sale individuale.

Un moment emoționant l-a reprezentat vizita surorii sale, Kashmira Bulsara, la sediul Royal Mint, unde a avut onoarea de a bate prima monedă din serie. Pentru ea, a fost o ocazie încărcată de memorie și mândrie. Reprezentanții Royal Mint au subliniat că prezența sa a dat un sens și mai profund acestui proiect, iar Kashmira a mărturisit că Freddie ar fi fost încântat să știe că este celebrat astfel, printr-o instituție pe care o respecta enorm.

Moneda dedicată lui Freddie Mercury se alătură seriei Music Legends, în care au fost onorați deja David Bowie, George Michael, Shirley Bassey și Paul McCartney. Seria se bucură de un succes uriaș printre colecționari, aproape jumătate de milion de piese ajungând în 108 țări din întreaga lume.

EP-ul format din patru piese marchează, de asemenea, prima lansare independentă a trupei prin propria casă de discuri, Love Tap Records, distribuită de Virgin Music, și prezintă primele lor înregistrări autoproduse. "#2" vine după ce, în 2024, Kings of Leon a lansat cel de-al nouălea album de studio, "Can We Please Have Fun". Mai recent, formația a lucrat cu Zach Bryan la piesele "We’re Onto Something" și "Bowery", pe care le-au și interpretat live vara trecută, în timpul unor concerte.

Kings of Leon a dezvăluit că va încheia anul cu un show grandios în Las Vegas: "Kings of Leon: Live in Las Vegas" va avea loc pe 30 și 31 decembrie 2025, la Teatrul Venetian din cadrul Venetian Resort Las Vegas.

Ascultă EP-ul "#2":

All the Little Sheep

To Space

Pit to the Rind

The Wolf

Mai multe despre trupa Kings of Leon

Formația Kings of Leon s-a format în 1999, în Nashville, Tennessee, din frații Caleb, Nathan și Jared Followill, și vărul lor, Matthew Followill. Provenind dintr-o familie profund religioasă, care a călătorit prin Sudul Statelor Unite datorită activității tatălui lor ca predicator, membrii trupei au crescut cu gospel, rock clasic și spiritul liber al muzicii americane.

Debutul lor discografic, "Youth and Young Manhood" (2003), a captat imediat atenția criticilor, fiind descris ca un amestec electrizant de garage rock și southern rock.  Cu un sound instinctiv și o energie neșlefuită, trupa s-a impus rapid ca una dintre revelațiile scenei rock a începutului de mileniu. Odată cu "Aha Shake Heartbreak" (2004) și "Because of the Times" (2007), Kings of Leon a trecut de la energia tinerească la rafinament compozițional. Piese precum "The Bucket" sau "On Call" au arătat o trupa aflată într-o continuă evoluție, capabilă să construiască riffuri memorabile și refrene cu greutate emoțională.

Punctul culminant al carierei a venit în 2008, cu albumul "Only by the Night", care i-a catapultat în mainstreamul global. Single-uri precum "Sex on Fire" și "Use Somebody" au devenit instant hituri internaționale, aducând trupei patru premii Grammy și un loc permanent pe marile scene ale lumii.

Anii care au urmat au fost marcați de o combinație de succes masiv și tensiuni interne. După turnee epuizante și conflicte personale, trupa a luat o scurtă pauză, revenind cu "Mechanical Bull" (2013), un album care a readus energia lor inițială, dar cu un suflu nou. Ultimele discuri, "Walls" (2016), "When You See Yourself" (2021) și "Can We Please Have Fun" au fost bine primite de critici și au confirmat longevitatea artistică a trupei.

Formația britanică Queen marchează un moment istoric în 2025: împlinirea a 50 de ani de la lansarea piesei „Bohemian Rhapsody”, una dintre cele mai influente și îndrăznețe compoziții din istoria rockului. Pentru a aniversa acest moment, trupa a lansat pe canalul oficial de YouTube o nouă mini-serie documentară din programul „Queen: The Greatest”, care explorează drumul creativ ce a condus la apariția acestei capodopere și impactul său asupra muzicii moderne.

Primul episod, intitulat sugestiv „The Path to Bohemian Rhapsody”, îi are ca protagoniști pe Brian May și Roger Taylor, care rememorează anii de formare ai trupei și evoluția stilistică a lui Freddie Mercury. Cei doi vorbesc despre felul în care ideile neconvenționale ale lui Freddie, adesea considerate „zboruri de fantezie”, s-au transformat în piese complexe ce au redefinit noțiunea de rock progresiv. May povestește cum Mercury venea în studio cu fragmente disparate, spunând doar „aici e o parte, apoi urmează alta, apoi un segment operatic”, iar trupa trebuia să decidă rapid dacă intră în jocul său creativ. De cele mai multe ori, Queen alegea să riște — și rezultatul a fost exploziv.

Pentru May și Taylor, „Bohemian Rhapsody” a fost continuarea firească a unui proces care începuse cu mult înainte. Chitaristul amintește piesa „My Fairy King” de pe albumul de debut al trupei din 1973, o compoziție construită în jurul pianului, plină de schimbări de tempo și atmosferă, cu versuri fanteziste care prefigurau apetitul lui Mercury pentru dramatism. Roger Taylor completează că aceeași direcție s-a accentuat pe „Queen II”, unde piesa „March of the Black Queen” a dus complexitatea la un nou nivel, prin structuri lungi, pasaje vocale suprapuse și numeroase secțiuni distincte care necesitau ore de repetiții.

Taylor recunoaște că „March of the Black Queen” a fost, din punct de vedere tehnic, chiar mai complicată decât „Bohemian Rhapsody”. Era un exercițiu de răbdare și disciplină, dar și un exemplu de cum trupa își depășea propriile limite pentru a obține ceva unic. May adaugă că aceeași tendință experimentală poate fi observată și în „The Fairy Feller’s Masterstroke”, o piesă aproape barocă, plină de contrapuncte și detalii sonore imposibil de reprodus live. „E o compoziție care ar trebui să șocheze la fel de mult ca Bohemian Rhapsody”, spune el. „Nimeni nu făcuse ceva asemănător până atunci.”

Mini-seria „The Greatest” va continua pe tot parcursul lunii noiembrie, oferind fanilor ocazia de a redescoperi momentele esențiale din cariera trupei și de a înțelege cum viziunea lui Freddie Mercury a transformat Queen într-un simbol al libertății artistice. În paralel, trupa lansează și ediții aniversare ale single-ului, disponibile pe vinil albastru de 7 și 12 inci, precum și pe casetă, o formă simbolică de a onora jumătatea de secol a acestui single.