Aşteptat de fanii din întreaga lume, de critica internaţională, de ascultătorii de muzică bună, noul album Depeche Mode este fascinant şi sclipitor. Este greu însă să nu raportezi acest nou disc la precedentele marca DM. Ca şi fan al trupei, recenzia de faţă este una pur subiectivă, una pe care am scris-o după numeroase ascultări ale pieselor, încercând apoi să surprind mai bine esenţa "Delta Machine". Trebuie să ştiţi că acest material mi s-a părut din ce în ce mai coerent şi conceptual pe măsură ce l-am reascultat şi îndrumarea mea este să nu îi daţi play o singură dată, căci prima impresie nu este de multe ori cea mai bună.
Muzica Depeche Mode surprinde şi fascinează prin diversitatea formulelor melodice, combinaţiilor timbrale şi ritmurilor folosite. Asemeni unui caleidoscop sonor în care imaginile şi culorile oscilează permanent, universul DM nu mai deţine de mult timp graniţe în compoziţie.
Depeche Mode în viziunea lui Anton Corbijn
Procesul de creaţie al acestui album a început cu demo-urile realizate de Martin Gore, schelet pe care întreaga trupă a compus apoi.
"În acest moment, cunoaştem care sunt punctele noastre tari şi slăbiciunile, astfel că ştim să lucrăm foarte bine împreună. Am avut momentele noastre de suişuri şi coborâşuri, dar acum lucrăm doar cu părţile puternice pe care le deţinem. Nu am făcut mereu astfel." - Martin Gore
"După ce am creionat o melodie în mintea mea, cuvintele încep să se împrăştie în piesă şi o înregistrez repede. O las pur şi simplu să curgă prin mine. Nu stau să scriu cuvinte pe o bucată de hârtie. Ele îmi sunt spuse de muzică. De această dată, forma pe care piesele au luat-o a fost dată de o influenţă blues, Delta blues, uşor neglijentă şi obraznică." - Dave Gahan
"În mod tradiţional, cu Depeche Mode am colaborat cu numeroşi producători, dar când ne-am gândit să realizăm un nou disc, ne-am imaginat că acest album i se va potrivi lui Ben Hiller. El a venit cu ideea ca Flood (Mark Ellis) să îl mixeze şi rezultatele sunt minunate." - Andy Fletcher
"Welcome To My World" - O dată cu prima piesă suntem invitaţi să păşim în noul univers creat de către Depeche Mode. Tema, deşi uşor paranoidă, ne dezvăluie sonorităti techno, producţia fiind una în creştere continuă, mixată cu vocea lui Dave Gahan, care duce mesajul piesei în sfere cunoscute deja fanilor trupei: "I'll open endless skies and right your broken wings…"
Urmează "Angel", o partitură muzicală publicată în luna octombrie 2012 cu scopul de a dezvălui lansarea albumului. Atunci când am ascultat prima dată melodia de faţă, am crezut că este o reinterpretare a hitului lansat în 1993, "I Feel You". Cu riffuri de chitară similare acestuia, cu modulaţii care m-au dus cu gândul la Massive Attack şi Unkle, piesa pare o călătorie spre lumină şi întuneric, cele două noţiuni în care veţi regăsi de fapt întreaga creaţie Depeche Mode. Aceste două teme, salvarea şi condamnarea sunt laitmotivurile folosite de Martin Gore aproape în fiecare piesă. Jocul de lumini şi umbre este terenul său preferat de joacă, pe care l-a experimentat cu succes de fiecare dată.
"Heaven" este genul de piesă pe care te poţi regăsi şi astfel o porţi cu tine precum un talisman norocos sau o poţi detesta, deşi îţi curge prin vene mesajul ei, dar nu doreşti să recunoşti acest fapt. S-a dovedit o melodie greu de digerat pentru o parte a criticii muzicale, fiind catalogată drept o piesă slabă. Pentru mine, este mai puternică decât multe alte piese marca DM, cel puţin dacă este să ne referim la perioada de început din anii '80. Cu o tentă funerară clară şi un videoclip de care v-am povestit deja, "Heaven" pare a face trecerea între viaţa pe care noi o trăim aici şi cea care ne va fi rezervată într-o nouă dimensiune. Pare a fi o piesă scrisă de Dave, care a trecut prin experienţa morţii, lucru bine evidenţiat în creaţia sa "Suffer Well", însă de această dată tot Martin semnează versurile şi compoziţia acestui track, care va deveni, dacă nu s-a transformat deja, într-un imn al viitoarelor concerte DM. Dave a declarat că "Heaven" constituie unul dintre motivele pentru care mai face muzică, considerându-l veriga sau piesa fundamentală a întregului album.
DEPECHE MODE - "HEAVEN" Live Studio Session
Cu "Secret To The End" ajungem în zona de confort a solistului, care semnează alături de Kurt Uenala piesa de faţă. Kurt este un inginer de sunet care a semnat compoziţii Erasure, Moby, The Raveonettes sau Soulsavers, melodia fiind într-un dulce sound electronic progresiv. Mi se pare totuşi un refren obositor, care creşte în intensitate cu finalul obsesiv pe două voci: "Should've been you if it hadn't been me...Could've been you, could've been you...". După acest moment repetitiv, ultimul minut al piesei este inteligent dozat, cu distors de chitară şi reverberaţii infailibile.
"My Little Universe" - Aici lucrurile se complică sau mai bine zis se simplifică ameţitor. Este o compoziţie statică, deşi bine dozată ritmic, pare o odă închinată muzicii electronice experimentale, post-dubstepului, cu mult sintetizator, drum machine, însă cu puţine note muzicale. Piesa va constitui o surpriză pentru fanii Depeche Mode, care au rămas setaţi pe zona mai grea a muzicii semnate de trupă, aşa cum sunt albumele "Songs of Faith and Devotion" sau "Ultra", unde regăsim numeroase planuri muzicale, rock, grunge, new wave şi tobe înregistrate live. Piesa pare o combinaţie între Depeche Mode şi VCMG, celălalt proiect electronic din viaţa lui Gore, unde acesta a experimentat noi valenţe ale muzicii techno minimaliste, alături de fostul său coleg DM, Vince Clarke.
O dată cu "Slow" am revenit din visul electronic atât de pronunţat şi am fost purtată într-o nouă dimensiune mult mai light. Piesa pare un blues, unde regăsim accente bine gândite de către Martin Gore la chitara electrică, iar versurile seducătoare, lascive sunt bine mulate pe partitura lui Dave, vocea de tenor a lui Martin fiind din nou în contrapartidă cu solistul bariton.
"Ceea ce leagă toate piesele între ele este faptul că strigăm după ajutor. Este un fel de plâns din cauza problemelor tale, dar cumva, prin muzică acest sentiment se achită, se răscumpără." - Dave Gahan
Piesa cu numărul şapte, "Broken", a devenit una dintre preferatele mele, după numeroase ascultări, nu doar de pe album, ci din toată istoria trupei. O compoziţie semnată de către Gahan şi Uenala, melodia deţine un ecou interesant, un mai mare bagaj de sonorităţi electronice, interpretarea lui Dave pe strofe ducându-mă cu gândul la o altă piesă iubită "Behind The Wheel". De data aceasta, apar noţiuni precum pierderea inocenţei o dată cu maturitatea şi salvarea pe care o putem atinge cu ajutorul iubirii: "When you're falling, I will catch you. You don't have to fall that far, you can make it. I will be there, you were broken for the start."
DEPECHE MODE - "BROKEN" Audio
"The Child Inside". Este momentul de linişte, medicamentul la ceas de seară, căci vocea lui Martin Gore este de fapt un analgezic puternic, care ajută sufletele. De fiecare dată când Martin este solistul unei piese DM, mă bucur. Poate pentru că m-am regăsit, ca mulţi alţi fani ai muzicii lor, în melodiile pe care Gore le interpreta într-un mod atât de intim şi profund. De la "Damaged People", la "One Caress" până la "Breathe" şi fără să menţionez piese de pe albumele solo ale acestuia, Martin imprimă o anume stare pieselor, prin vocea sa, un întreg concept până la urmă. Forţa de expresie a piesei, rafinamentul şi modul acustic în care suntem transpuşi, fac din melodia de faţă o experinţă melodică aparte, în clarobscur.
DEPECHE MODE - "THE CHILD INSIDE" Audio
Din momentul în care am dat play următoarei creaţii "Soft Touch / Raw Nerve" nu ştiam dacă este o piesă de pe noul disc Depeche Mode sau de pe primul album al trupei din 1981. Un produs pop, simplu, mixat cu mult sintetizator, însă finalul este într-adevăr puternic şi bine injectat prin difuzoare în sufletul şi mintea ascultătorilor.
"Should Be Higher" este magistral contruită de către Gahan şi Uenala, regăsind în ea toate motive şi simbolurile Depeche Mode, fiind genul de creaţie completă. "Your lies are more attractive than the truth. Love is all I want, your lies are written down in your book...", pare să ne şoptească Dave.
Cu un ritm galopant, "Alone" este o genul de piesă cu tentă cinematografică, care s-ar potrivi pe coloana sonoră a unui film de acţiune sau a unei drame. Se păstreză simbolistica DM, unde tempourile se succed electrizant şi frenetic, în timp ce Dave ne declară parcă spăşit: "I was your father, your son and your holy ghost and priest."
Ne revenim din visarea accentuată pe beat-urile "Soothe My Soul", de care v-am povestit deja câte ceva. Un fel de "Personal Jesus" remixat, unde am asociat imediat unul din versurile piesei "I'm coming for you like a junkie" cu unul din celebra PJ- "I will deliver, you know I'm a forgiver", continuitatea dintre cele două fiind aproape mistică.
"În umbre şi în întuneric îmi găsesc toate ideile despre salvare, cunoaştere şi înţelegere. În tenebre vei găsi lumina. Muzica ajută cu adevărat. Toate lucrurile de care mă temeam şi de care încercam să scap la începuturile formaţiei, le-am depăşit scriind piese. Acest fapt mi-a schimbat spiritul." - Dave Gahan
"Goodbye", din nou deţine o amprentă clară de blues, fiind genul de piesă orchestrată aerisit, fără să deţină un concept şi un lirism prea complicat.
Varianta deluxe a materialui deţine încă patru piese, absolut hipnotice, care au fost concepute unitar, fără complezenţă.
"Long time lie" este de fapt prima melodie compusă de Gore & Gahan pentru acest album. Deţine din nou un refren repetitiv, dar de data aceasta nu l-am mai perceput drept unul obositor.
Am fost atrasă apoi de "Happens All The Time" şi de versurile puternice scrise de solist. Forma sa interpretativă dublată de partea de backing-vocals a lui Martin duc melodia către o zonă a spiritualităţii elevate. "Sometimes I forget all I will regret when I leave this world behind. And sometimes I'm not sure what I'm fighting for...", concluzia bine definită fiind aceea că dragostea apune uneori prea repede.
"Cred că s-a desfăşurat o competiţie sănătoasă între mine şi Martin de când am început să scriu versuri şi nu pentru că aş fi fost eu un mai bun textier, ci pentru că sărisem în terenul lui. Asta s-a schimbat. Acum simt o admiraţie dincole de cuvinte. Am început să respect cu adevărat munca şi disciplina de care Martin dă dovadă." - Dave Gahan
La orizont apare o nouă piesă intepretată de Martin Gore, numită sugestiv "Always". Mi se pare o piesă pe două planuri total distincte în sensul că nu poţi intui cum va suna refrenul. Dacă începutul este uşor, simplist, imediat apare momentul în care Martin face o declaraţie de dragoste, luminoasă de această dată.
Finalul este o reinventare, deosebit de melodic şi executat cu precizia unui metronom. "All That's Mine", scrisă de Gahan şi Uenala, constituie B-side-ul piesei "Heaven", un fel de manifest de alternative tare bine punctat ritmic şi care constituie de fapt unul dintre mesajele pe care Depeche Mode le promovează dintotdeauna: "You're still looking for redemption, still can't find a trace. If there is nothing after, there'll be the saving grace."
DEPECHE MODE - "ALL THAT'S MINE" Audio
"Delta Machine" constituie o surpriză pentru mine, dar este una plăcută aproape în totalitate. Este un album puternic, care sparge graniţe şi confirmă de fapt statutul de legende ale muzicii pe care membrii Depeche Mode îl vor păstra întotdeauna. După plecarea lui Alan Wilder, mulţi au crezut că activitatea trupei va intra într-un con de umbră şi se va sfârşi, firesc, ca toate lucrurile ciclice din natură. Însă, renaşterea lui Dave Gahan a condus şi la o renaştere a trupei, cu piese pe care acesta a început să le scrie, alături de geniul sclipitor şi autoritatea lui Martin Gore, care s-a orientat mai mult decât oricând pe partea spirituală a vieţii. Formaţia aceasta a dovedit de-a lungul anilor de carieră că muzica are de fapt un rol extraordinar asupra sufletelor. Cu trăirea acesteia, o entitate vie până la urmă, ne identificăm, ne cunoaştem şi astfel ne eliberăm, sperând poate chiar la o mântuire.
Se anunţă un concert de-a dreptul incredibil la Bucureşti, mai ales că o parte din aceste piese noi vor fi interpretate, alături de cele pe care fanii le iubesc şi nu le-au mai auzit poate niciodată live.
Depeche Mode. Un mod de viaţă, un stil de a trăi şi o reinventare permanentă. Lecţia de bază rămâne aceea că o dată căzut, trebuie să te ridici, pentru că este cea mai bună soluţie.
Urmăreşte mai jos un scurt documentar despre câteva momente esenţiale petrecute în conceperea albumului "Delta Machine":
Promo: Cumpără noul album la promoție alături de alte colecții DM
