Trebuie să spun de la început că este o onoare și o plăcere să vorbesc cu tine.
Oh, plăcerea este de partea mea.
Ce mai faci?
Sunt bine. Mă pregătesc pentru turneul din America de Nord care va începe săptămâna viitoare, luni, așa că, bagaje, spălat, gătit, spălat, lucrat la noul disc Epica, deci o grămadă de lucruri de făcut în același timp.
Pentru început, care este povestea ultimului album, „The Quantum Enigma”? Adică, este un album super, îl ador. Dar cum a fost receptat de către fani?
Receptarea a fost foarte bună, acesta este cel mai de succes album al trupei la această dată. Au fost producători moderni, am lucrat mult mai intens la compunerea versurilor, la înregistrarea cântecelor, fiecare scenă a fost perfecționată până când era imposibil să-i mai faci ceva. Am lucrat cu Joost van den Broekour, noul nostru producător, a fost implicat un sociopat și am lucrat într-un studio diferit, cu un cor mai mare, o secție de coarde, deci totul a fost la un nivel mai mare de data aceasta. Conceptul din spatele „The Quantum Enigma” pleacă de la un experiment din fizica cuantică prin care s-a constatat că particulele își schimbă poziția și forma atunci când sunt observate. Am transpus acesta într-un mod filosofic, că nu poți fi sigur care este realitatea. Prin observația noastră, putem schimba realitatea, iar aceasta este linia roșie care trece prin toate versurile. Subiectele variază, sunt spirituale și științifice; avem o mare grijă față de versuri pentru că scrisul inspiră oamenii, îi fac să mediteze și de aceea scriem versuri cu un mesaj. Cred că am reușit să facem asta.
Simone Simons (Epica) │ FOTO: www.facebook.com
Este cunoscut faptul că numele trupei, Epica, este inspirat după un album al celor de la Kamelot. Dar, între noi fie vorba, ne poți spune care este începutul trupei sau, de ce nu, al carierei tale muzicale?
Hmm, începutul... Aveam 17 ani, abia începeam să cunosc scena metalului când am intrat în legătură cu Mark care cânta în After Forever. Când lucrurile s-au terminat cu After Forever, a început o nouă trupă și mi-a propus să cânt cu ei și am spus „Nu”. Eram foarte nesigură, eram la liceu și m-am gândit că ar trebui să mă concentrez pe studii. Ei căutau un solist diferit și au lucrat cu cineva pentru câteva luni, dar nu a mers. Apoi mi-au propus din nou și mi-am zis că aș putea să încerc. Erau multe lucruri la mijloc, dar am făcut-o și nu regret deloc acum. 13 ani mai târziu avem 6 albume și multe călătorii în jurul lumii. Acesta este jobul meu, îmi câștig existența din trupă, fac ceea ce iubesc...
Cum a fost când ai înregistrat cu Kamelot pentru „The Haunting”?
Foarte cool, da. Eram fan Kamelot de dinainte să îi cunosc și întâmplarea a fost că noi înregistram la același studio și am intrat în legătură cu Roy și cu Thomas. Ei căutau o voce feminină și lucrurile au mers și am început un turneu, iar restul este istorie. Numele de „Epica” este preluat de pe CD-ul lor. Pe vremea când ei înregistrau acel CD, noi încă ne numeam Sahara Dust. Pe atunci noi înregistram „The Phantom Agony” și ne-am îndrăgostit de nume, de înțelesul numelui, de faptul că există un loc în Univers unde poți într-un final să răspunzi întrebărilor despre viață, lucru care este foarte potrivit subiectelor versurilor noastre. Cam așa a fost să fie și în final mi-am întâlnit și soțul, prin intermediul Kamelot, a fost ceva predestinat.
Vă întoarceți în România după 3 ani. Prima dată a fost la Artmania Festival. Cum a fost atunci? Și cum te simți acum, că mai veniți o dată, doar că în București?
Iubesc România, simt că oamenii sunt foarte buni și primitori, iar acel festival a fost incredibil. Cunosc România din adolescență pentru că am fost printr-un schimb între licee. Aveam parcă 14 ani și am locuit în Oradea și aveam și o prietena din Cluj-Napoca, iar prietena noastră cea mai bună era tot româncă așa că, am mai multe conexiuni cu România.
Nu ești doar talentată, ci ești și o femeie foarte frumoasă, admirată de bărbați, dar și de femei. Cum îți menții frumusețea?
Oh, secretul meu... anticearcănul, cred, mai ales că am și un copil. Nu fumez, beau foarte puțin alcool, beau foarte multă apă, încerc să dorm mult, dar nu mai este posibil pentru că trebuie să mă trezesc foarte devreme și da, am grijă de mine foarte mult, fac exerciții, mănânc sănătos, dar mai mănânc și ciocolată, chipsuri și pizza, dar totul cu moderație. Nu beau până să mă îmbăt, nici nu fumez, așa că, pentru asta bănuiesc că pot să mănânc puțină ciocolată. Hahaha!
Apropo, ce mai face Vincent?
Este super. Are aproape 2 ani și este foarte înalt și a început să vorbească în germană și în olandeză pentru că l-am educat să fie bilingv.
Cum te simți acum, când știi că ești un model pentru adolescentele care doresc să înceapă o carieră muzicală? Și care a fost modelul tău?
Ei bine, Internetul este un start bun, conectează mulți artiști. Poți pune videouri cu tine pe Youtube cântând. Mulți au început niște cariere uimitoare cu ajutorul acestuia. Îmi plăceau Tarja, Anneke, Floor, iar acum ele îmi sunt prietene și e destul de uimitor, sunt niște femei foarte drăguțe și talentate și mă simt mândră că sunt colega lor acum.
Ai un blog, „SmonStyle”. Cum a început acest proiect?
Iubesc machiajul și părul și îmbrăcămintea, fotografiile, filmele... Și o grămadă de fete m-au tot întrebat despre machiaj și păr și m-am gândit, de ce să nu încep un blog? Începea să devină destul de popular acum 4 ani și am zis să încerc și eu. L-am făcut pe Blogspot și am decis că numele „SmoonStyle” mi se potrivește. Smonsh este porecla dată de Roy pentru că asta este una dintre adresele mele de e-mail. Am vrut sa-i zic la început „SimoneS”, dar mai erau multe combinații de acest gen luate, așa că am scos mai intâi "i"-ul, apoi "e"-ul. Roy tot mă striga „Smon”. Iubesc fotografia, iubesc mâncarea, gătitul și călătoritul cu Epica așa că îmi iau mereu camera cu mine și mă documentez, mă joc cu imagini, le editez, iar apoi le postez. Dau sfaturi despre orice îmi place, despre frumusețe, modă, mâncare sau pur și simplu postez un colaj de poze de pe unde am călătorit. Blogul conține subiecte diferite, nu doar despre frumusețe. Câteodată scriu ca într-un mic jurnal, se numește „Chit Chat” și scriu despre ce am mai făcut și a devenit destul de popular acum. Va face 5 ani în curând. [www.smoonstyle.com]
Cu cine ai vrea să cânți în viitorul apropriat?
Am cântat deja alături de câteva nume mari de pe scena metal, dar sunt în continuare o mare fană a celor de la Rammstein și de curând am ascultat ultimul lor CD, „Liebe für alle da”. Au câteodată pe fundal o voce feminină foarte frumoasă și mă gândeam cât de cool ar fi să facem un duet, dar nu știu dacă se va întâmpla. Muse este iar o trupă super. Am cântat deja cu Floor de mai multe ori și a fost grozav. Anneke mă invitase acum câțiva ani să cânt cu ea pentru un concert caritabil pentru Chile, când a fost cutremurul, dar a trebuit să amânăm întregul festival pentru că nu erau destui bani care să acopere costurile. Sunt prietenă și cu Christina de la Lacuna Coil.
Simone, te-ai gândit vreodată să-ți faci un tatuaj?
M-am gândit la asta, dar nu am făcut-o niciodată așa că încă sunt fără tatuaj și cred că voi rămâne așa pentru multă vreme. Nu reușesc să găsesc ceva care să-mi placă, mă tem că dacă aș găsi, nu mi-ar mai place... încă ceva care îmi displace la tatuaje este că cerneala neagră nu este niciodată de un negru pur. Întotdeauna are o nuanță albastră care se deschide cu timpul. Dar îmi place să privesc tatuajele altora. Eu găsesc alte moduri prin care să mă exprim, să fiu creativă, îmi place machiajul, îmi plac hainele, lucruri pe care le poți schimba în fiecare zi, pe care le poți spăla, dar tatuajul este permanent, doar dacă nu vrei să treci prin procedura dureroasă de a-l șterge. Cred că voi rămâne la tușul pentru ochi.
Simone Simons (Epica) │ FOTO: Maxime Stange for KRYOLAN www.maxime-stange.com
Va avea micul Vincent un frățior sau o surioară în curând?
Nu foarte curând, dar într-o zi, da. Am 30 de ani acum, mai am încă timp dar, dacă va fi să avem și un al doilea copil, se va întâmpla peste câțiva ani. Este greu să te descurci mai ales cu toate turneele. Este greu să-l iau pe Vincent cu mine și dacă ai doi copii, deja este și mai greu să te organizezi. Cu unul singur mai este posibil, dar, dacă va fi să-l avem și pe următorul, probabil se va întâmpla în faza când vom scrie și vom înregistra un nou album Epica. Cred că oamenii vor afla de pe internet când va fi timpul.
Ce ai alege între o zi de sporturi extreme, ca de exemplu, bungee jumping și una liniștită cu familia?
Sunt o persoană mai degrabă liniștită decât sportivă. Am parte de multă adrenalină atunci când sunt pe scenă, nu mă simt atrasă de sporturile extreme. Sunt o grămadă de povești tragice despre oameni care mor făcând asta și nu se merită. Sunt o persoană care preferă înnotul, îmi place să fac drumeții sau să merg prin pădure, să fac puțin cardio.
În opinia ta, crezi că metalul mai este popular pe scena olandeză?
Cred că metalul este în general popular, doar că este un pic mai underground. Mai trăiește încă și sper să rămână așa. Dacă devine prea popular, nu cred că va mai avea același efect. Scena metal este una grea, dar nu este mainstream. Mă simt confortabil așa. Nu cred că m-aș simți bine știind că sunt într-o trupă foarte, foarte faimoasă.
Înainte să terminăm, ce mesaj le-ai oferi fanilor români care te ascultă și care abia așteaptă să te vadă din nou live pe scenă?
Un mare salut tuturor metaliștilor români și vă mulțumesc! Abia așteptăm să ne întoarcem în România după 3 ani și vom petrece un timp grozav împreună, sunt sigură de asta. Sper ca toți să fiți fericiți, sănătoși, să continuați să ascultați metal și că ne vom întâlni din nou pe 16 octombrie!
Mulțumesc foarte mult, Simone pentru timpul acordat. Ne vedem în octombrie!
Ne vedem în octombrie! Zi frumoasă!
