Poate că barba e de vină, însă Chet Faker ne amintește într-o oarecare măsură de Alex Clare. Ca și în cazul britanicului care ne-a cucerit cu hitul "Too Close", partea de soul imprimată în timbrul vocal este tamponul dintre old & new care dă un gust proaspăt muzicii electro. Luând în considerare vibe-ul, care în cazul pieselor lui Clare este unul preponderent energic, Chet Faker este o versiune jazzie a muzicii electro-soul, relaxarea fiind efectul garantat de piesele debutantului artist australian.
Chet Faker este un pseudonim folosit de Nick Murphy pentru a nu crea așteptări eronate. Și, desigur, pentru a aduce un tribut eroului său, cântărețul de muzică jazz Chet Baker.
"Numele meu adevărat este Nick Murphy, dar mai este un artist cu același nume în Australia, care are deja pe piață multe albume. La început am lansat muzică sub numele meu, dar oamenii care veneau la show aveau alte așteptări. <<Hei, cine naiba e ăsta?>>, spuneau unii. Am ascultat mereu jazz și sunt un mare fan al lui Chet Baker și a felului în care cânta, mai ales când a ajuns în zona de mainstream. Avea o anume fragilitate în voce și un stil foarte intim de a interpreta. Așa am ajuns să-mi aleg numele Chet Faker, care e un fel de tribut adus stilului de muzică pe care el îl făcea - un stil pe care încerc să-l abordez și în muzica mea." - Chet Faker pentru Interview Magazine
Chet Faker - "I'm Into You"
Muzica a fost multă vreme un hobby pentru Chet Faker, în familia sa conceptul de carieră cântărind greu. În facultate a studiat inginerie audio, fără a putea urma acest traseu până la final.
"În familia mea, muzica nu a fost considerată niciodată o opțiune de carieră, ci mai curând un hobby. Am încercat să fac multe lucruri, însă nu le puteam duce la bun sfârșit. La 21 sau 22 de ani am realizat că trebuie să fiu muzician și că nu voi putea fi niciodată altceva. Nu mă pot dedica niciunei activități, dacă nu iubesc să fac acel lucru."
Înainte de a cânta sub aliasul Chet Faker, Nick Murphy a făcut parte din trupa Sunday Kicks și duo-ul electro-dance Knicks. Ca artist solo a folosit și pseudonimul Atlas Murphy. Admirația publicului a fost câștigată, însă, sub numele de Chet Faker în 2013, când a postat pe YouTube un cover al piesei "No Diggity". Versiunea sa a devenit virală.
"Am primit la un moment dat un email în care cineva mă întreba dacă poate scrie pe blog despre coverul meu și dacă îi pot trimite piesa. A fost singura persoană căreia i-am trimis melodia în format MP3. Piesa nu putea fi descărcată de nicăieri. Eram apoi la facultate când fratele meu mai mic m-a sunat și mi-a spus <<Hei, piesa ta e pe primul loc în Hype Machine. E deasupra noii piese lansate de Bon Iver!>>. Când am ajuns acasă am verificat și așa era. Atunci mi-am dat seama că oamenii chiar ascultau muzica mea."
Chet Faker - "No Diggity" (Live Sessions)
Nick Murphy a crescut cu muzică house și soul, mixul realizându-se pe baza gusturilor părinților săi. Între cei mai tari DJ care mixau în Ibiza și Smokey Robinson, Aretha Franklin, the Temptations și Otis Redding s-a creat fuziunea perfectă, dând naștere stilului adoptat de Chet Faker.
"Atunci când am început să compun muzică eram interesat de ideea de muzică de background. Eram captivat de conceptul de muzică care hrănește gândirea, fără a o domina." - Chet Faker pentru Beat
În 2012 a semnat cu casa de discuri Downtown Records, prin intermediul căreia a lansat EP-ul "Thinking in Textures". La scurtă vreme, materialul a câștigat premiul Best Independent Single/EP la gala Australian Independent Records Awards. A urmat apoi albumul de debut "Built on Glass", lansat în aprilie 2014. LP-ul a debutat pe prima poziție în topul discurilor australiene și pe poziția a 6-a în US Dance Chart.
"Întotdeauna am considerat că e mai important timpul pe care îl investești în procesul de creație decât cel alocat semnării cu o casă de discuri. Pentru mine totul a început în momentul în care m-am așezat și am început să compun muzica care îmi plăcea. Cred că sunt norocos într-un fel, pentru că s-a nimerit a fi pe gustul publicului."
